Voica.Pontiful – Henriette Yvonne Stahl (recenzie)

Autor: Henriette Yvonne Stahl

Naționalitate: română (de origine franceză)

An apariție: 1924

Alte cărți: nu

DESPRE AUTOARE

Scriitoarea s-a născut la Saint Avald, în Lorena, într-o familie franceză. Medicii francezi o decretaseră la naștere „non viable”, mama ei trecând prin mari probleme financiare și depășind o depresie profundă. În 1901 familia ei se stabilește în România, și scriitoarea primește cetățenia română. Tatăl său, Henri Stahl a fost autorul unei celebre metode de stenografie și stenograf șef al Parlamentului, prietenul de o viață al istoricului Nicolae Iorga.Debutează în literatură cu poeme în proză, publicate în revista „Flacăra”, în 1931. Urmează „Conservatorul de Artă Dramatică” din București, între anii 1922 – 1925, unde studiază Actoria, la clasa actorului Ion Livescu. 

Scriitoare cu o viață tumultuoasă și plină de evenimente, Stahl creează prin intermediul celor două romane o capodoperă literară. Eu cel puțin așa le-am perceput. Am comandat această carte online și a mai durat câteva luni până am început să o citesc. Am avut mereu alte cărți la îndemână și acum că a început iar activitatea de profesoară de limba engleză, timpul și energia mea s-au diminuat. Până să încep această carte, am trăit cu impresia că va fi foarte ușor de citit. Primul roman, Voica, a fost mai scurt și mai ușurel. Și cred ca mi-a plăcut mai mult decât Pontiful. Primul roman spune povestea Voicăi, o tânără țărancă care se confruntă cu probleme conjugale și care oscilează între a rămâne și crește copilul lui Dumitru dintr-o relație sau de a renunța la tot. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant este chiar stilul de povestitor al scriitoarei de origine franceze. Are acel ceva, ceva care te face să nu mai lași cartea din mână.

În Pontiful întâlnim o acțiune mai complicată, alte personaje care nu au legătură cu cele din primul roman. Ana Stavri este fascinată de personalitatea puternică a vindecătorului Ara Surenian și are cu acesta o relație extrem de ciudată. Ba se întâlnesc, ba își vorbesc, ba nu mai știu nimic unul de altul zile întregi. Este un roman care începuse puțin să mă enerveze. Obosisem să tot urmăresc acțiunea cărții și ce fac cele două personaje principale. Cu toate acestea, eu zic că merită să citiți ambele romane. Veți descoperi două scrieri foarte diferite, dar care cred că o definesc bine pe Stahl. Cu toate acestea, mie mi-a plăcut mai mult Voica decât Pontiful. Și vă aștept și cu o părere despre cele două romane.