Elevul Dima dintr-a șaptea – Mihail Drumeș

a0ad86__elevul_dima_si_mai_bun

Autor: Mihail Drumeș

Naționalitate: română

An apariție: 1946

Nota mea: 5/5

Alte cărți: Invitație la vals și Cazul Magheru 

Relația mea cu Drumeș (una cititor-autor) este una foarte bună și evoluează foarte bine. Îi place stilul acestui autor și după lectura celorlalte romane menționate mai sus, am ajuns la concluzia că l-aș putea include pe Drumeș pe lista autorilor români preferați. Ce am găsit în paginile acestui roman? Am găsit o poveste frumoasă, povestea vieții adolescentului Grigore Dima, care este surprinsă într-un mod inedit: idile mici sau mari, prieteni cu care împarte amintiri unice, pățanii cu profesorii, note mici, planificarea unei expediții pe mare, lupta pentru a rămâne elev, plus multe, multe alte elemente care fac din acest roman unul deosebit. Când am citit acest roman mi-am amintit de Romanul adolescentului miop al lui Eliade, cu care are multe în comun.

Ceea ce azi mi se pare adevărat, mâine se dovedeşte o simplă părere. Şi nu mă pot bizui pe raţionament pentru că dragostea e prea capricioasă ca s-o cuprinzi în cleştele silogismelor. Ea n-are logica… cel mai cuminte lucru e să nu mă mai gândesc la nimic, şi… să aştept!

Titlul nu este unul ales la întâmplare, ci vrea să rezume existența personajului principal în jurul căruia se va concentra întreaga acțiune. Mi-a plăcut felul în care sunt narate întâmplările petrecute în școală și în afara ei, dar și felul de a fi al lui Grigore Dima, un personaj care luptă până la final pentru visele sale. Narațiunea curge frumos, cuvintele pătrund unul după altul în suflet și nu mai pleacă. Există o anumită plăcere personală în lectura romanelor inspirate de adolescență și anii de școală care nu pot fi egalate cu nimic. Primele iubiri, primele discuții cu colegii de clasă, primele încăierări sau primele note mici sau mari nu se uită niciodată. (mai mult…)

Romanul adolescentului miop – Mircea Eliade

romanul-adolescentului-miop_1_fullsize

Autor: Mircea Eliade

Naționalitate: română

An apariție: 1928

Nota mea: 5/5

Romanul adolescentului miop este primul roman al lui Eliade care este extrem de popular și în ziua de azi. L-am citit prima dată când aveam vreo 19 ani, iar acum două săptămâni l-am recitit, bucuroasă fiind că pătrund din nou în lumea adolescentină a lui Mircea. Este un roman autobiografic în cadrul căruia Eliade a pus mult suflet și foarte multe amintiri și experiențe din viața sa. Cu toate acestea, cartea fiind una grosuță (336 pagini), nu mi s-a părut o carte atât de ușor de citit. Este un roman pe care fiecare adolescent ar trebui să îl citească și nici adulții nu ar trebui să îl ocolească dacă nu l-au citit încă!

Ce căutam eu? Sufletul meu! Unde? Și cum se putea recunoaște adevăratul meu suflet între miile de suflete pe care le purtam în mine?

Autorul introduce ici și colo reflecții personale și introduce în scena romanului o mulțime de personaje, majoritatea adolescenți ca și el. Iubirile adolescentine, mansarda (care revine obsesiv în acest roman și este adăpost pentru sufletul zbuciumat) care este refugiul adolescentului frământat de probleme sufletești, prietenii săi cu care împărtășește griji și pasiuni comune…toate acestea sunt mici elemente care fac din această carte una genială. Trebuie să recunosc însă că Eliade folosește uneori detalii minuțioase care îl plictisesc pe cititor și atunci acțiunea lâncezește puțin.

Romanul îl voi scrie altfel. Eroul sunt eu, firește. Mă tem însă, că viața mea – stinsă între copii și cărți – nu va interesa cititorii. Pentru mine, tot ceea ce nu am avut, tot ceea ce am dorit în mansardă, în înserări calde și tulburătoare, prețuiește mai mult decât anii tovarășilor mei risipiți în jocuri, în sărbători de familie și idile…Dar cititorii?

(mai mult…)

Golful francezului – Daphne du Maurier

golful fr

Autor: Daphne du Maurier

Naționalitate: britanică

An apariție: 1941

Titlu original: Frenchman’ Creek

Nota mea: 5/5

Alte cărți citite de aceeași autoare: Rebecca și Verișoara mea, Rachel

De Daphne du Maurier am citit deja două romane și mă bucur că am citit și Golful francezului. Vă spun din start că această carte nu se poate descrie în puține cuvinte, deoarece este mult prea complexă și încărcată de trăiri la fel de intense. Am ales să citesc această carte în urma unei vizite la anticariat. Citisem Rebecca și Verișoara mea, Rachel și eram foarte curioasă să citesc și Golful francezului. Dintre cele trei, preferata mea este și cred că va rămâne mereu Rebecca, cartea care m-a emoționat puternic și mi-a transmis o sensibilitate aparte. Apoi ar urma în top Golful francezului, o carte scrisă în același stil ca celelalte două și care se aseamănă mult cu Rebecca.

Pentru câteva clipe intre ei se lăsase tăcerea, iar ea se întrebă dacă toate femeile atunci când sunt îndrăgostite sunt împărțite între două imbolduri: dorința de a renunța la modestie și reținere ca să mărturisească totul, și deopotrivă hotărârea de a tăinui iubirea pentru totdeauna, de a fi rece, distantă, nespus de nepăsătoare, decise mai degrabă să moară decât să mărturisească un lucru atât de intim, atât de personal.

Nu vreau ca această recenzie să fie o comparație între cele trei cărți, ci doar vreau să fac o observație: toate cele trei personaje feminine principale din cele trei cărți se aseamănă. Atât Rebecca, Rachel și Dona sunt ființe sensibile în căutare de frumos și trăiri. Sunt deosebite prin multe trăsături, dar au și acel ceva comun.

Tot ce simți tu, dragul meu, simt și eu. Fiecare gând, fiecare dorință, fiecare schimbare a trăirilor.

(mai mult…)

« Older Entries Next Entries »