Orașul cu salcâmi – Mihail Sebastian (recenzie)

Autor: Mihail Sebastian

Naționalitate: română

An apariție: 1935

Nota mea: 5/5

DESPRE AUTOR

Mihail Sebastian (nume real: Iosif Hechter, alt pseudonim: Victor Mincu, n. 18 octombrie 1907, Brăila – d. 29 mai 1945,București) a fost un om de litere român de origine evreiască, care a scris roman, dramaturgie și critică literară. A fost de asemenea activ ca publicist, ținând printre altele și cronică muzicală. A debutat în literatură în 1932 cu un volum foarte scurt, Fragmente dintr-un carnet găsit, apoi în același an a publicat un volum de nuvele, Femei. A publicat mai multe romane, Orașul cu salcâmi (1935) (roman al adolescenței), Accidentul (1940) (roman de dragoste), influențate de Marcel Proust, Gustave Flaubert și de alți romancieri francezi. În anul 1934 publică un alt roman, De două mii de ani, de această dată despre ce înseamnă să fii evreu în România.

PĂREREA MEA

Adriana îşi crea adevărurile pe măsură ce le rostea. Îi spusese lui Gelu că îl iubeşte şi poate că înainte de a-i răspunde gândurile ei erau în altă parte şi sufletul indiferent, dar în acel moment îl iubi.

Înainte de toate, trebuie să vă spun că sunt la cea de a doua lectură a acestui roman superb și cum se întâmplă de multe ori, lectura la 26 de ani sau chiar mai mult este perceputa altfel față de cea de la 18 ani. Așa mi s-a întâmplat mie. Dacă la prima lectură eram o adolescentă visătoare care încă mai spera la o poveste de dragoste unică, acum am ajuns să trăiesc una cu adevărat specială în realitate.

Aș descrie Orașul cu salcâmi ca fiind un roman al adolescenței care povestește amănunțit și într-un mod inedit despre momentele de frământare adolescentină pe care fiecare om le trăiește într-o etapă a vieții sale. Adriana Dunea, personajul feminin principal al cărții este o tânără care este prezentată în deplină maturizare, alături de transformările sale fizice și psihice specific adolescentine. Iubirea pentru Gelu, relația cu părinții sau prietenia cu cea mai bună prietenă sunt câteva dintre elementele care alcătuiesc acest roman deosebit.

Simţi cum mâinile fetei alunecă de pe umerii lui şi cad. Răsuflarea ei adâncă îi mângâia obrazul lui aspru ca un abur îndepărtat. Când ridică privirea, băgă de seamă că ţine în mâini un trup inert: faţa Adrianei era palidă, buzele umede păstrau un surâs nesigur, ochii întredeschişi căutau ceva dincolo de el.

Este un roman destul de ușor de citit, este captivant și cred eu, unic în literatura română. Sebastian este un maestru al creării de personaje cu puternice trăsături sufletești. Se pricepe de minune să traseze personalitatea personajelor și le rezervă destine surprinzătoare cum puțini scriitori se mai pricep la modul real. Adriana este surprinsă în trecerea sa de la o adolescență plină de surprize și întrebări la o maturitate timpurie cu și mai multe surprize și într-un punct în care întâlnește iubirea. Mi-a plăcut povestea cu suișuri și coborâșuri dintre ea și Gelu și dacă aș putea schimba ceva în această carte, aș schimba total finalul. Vă recomand cu mult drag această carte frumoasă și vă aștept cu păreri.