Emma – Jane Austen (recenzie)

Autor: Jane Austen

Naționalitate: britanică

An apariție: 1815

Titlu original: Emma

Nota mea: 4/5

Am făcut cunoștință cu opera lui Jane Austen în clasa a X-a, când am citit pentru prima dată celebrul roman Mândrie și prejudecată. Îmi propun ca, într-un viitor apropiat, să revin asupra acestei lecturi, curioasă fiind să descopăr ce impresii îmi va mai trezi după zece ani. Talentul lui Jane Austen este, în opinia mea, remarcabil: o admir pentru romanele sale memorabile, dar mai ales pentru finețea, lirismul și sensibilitatea care se regăsesc constant în scrierile ei.

În prezent, mă aflu la a doua lectură a romanului Emma și, spre surprinderea mea, experiența nu a fost la fel de ușoară pe cât mă așteptam. Am întâmpinat dificultăți în a-l parcurge din nou, fie din cauza unui veritabil reading slump, fie pentru că nu mai am aceeași răbdare necesară recitirii unui clasic. Dacă la prima lectură romanul m-a captivat profund, de această dată am simțit că înaintarea prin pagini a fost anevoioasă, în ciuda amintirilor plăcute legate de poveste.

Așa cum indică și titlul, romanul o are în centrul său pe Emma Woodhouse, o tânără frumoasă și privilegiată, fiica unui gentleman respectat din Hartfield. Pe parcursul narațiunii, facem cunoștință și cu o serie de personaje secundare – domnul și doamna John Knightley, fosta domnișoară Taylor, Harriet Smith, domnul Churchill sau domnul Elton – fiecare contribuind la conturarea universului social al romanului.

Acțiunea propriu-zisă este construită, în mare măsură, din dialoguri și interacțiuni între personaje. Emma are obiceiul de a interveni în viețile celor din jur, încercând să le aranjeze căsătorii, iar, deși inițial susține că nu își dorește să se mărite, ajunge, în cele din urmă, să fie cuprinsă de iubire și să ia în calcul ideea propriei căsătorii. Cu cine anume, rămâne să descopere cititorul.

Emma Woodhouse este un personaj complex, minuțios construit, în jurul căruia se desfășoară aproape întreaga acțiune a romanului. Existențele celorlalți par să graviteze în jurul ei, influențate de deciziile și opiniile sale. Cu toate acestea, Emma nu este lipsită de defecte: este răsfățată, uneori egoistă, animată de dorința de a face bine, dar sfârșește adesea prin a încurca lucrurile. Sunt momente în care se dovedește răutăcioasă și altele în care impresionează prin bunătate și noblețe sufletească, oscilând constant între aceste extreme.

Relațiile dintre personaje sunt redate cu multă atenție la detalii, la fel ca dialogurile ample și frecvente care structurează romanul. Statutul social reprezintă un element esențial al poveștii, influențând decisiv modul în care personajele se raportează unele la altele. Originea, poziția socială și reputația fiecăruia cântăresc enorm în dinamica relațiilor interumane.

Recomand acest roman nu neapărat pentru că m-ar fi impresionat peste măsură – deși lectura mi-a fost, în ansamblu, plăcută –, ci pentru că poartă semnătura lui Jane Austen și este, fără îndoială, o capodoperă a literaturii secolului al XIX-lea, care merită citită și recitită.

CITATE

Firea omului e într-atât de aplecată spre aceia care se află într-o situaţie neobişnuită, încât despre o tânără persoană care se căsătoreşte sau moare se vorbeşte, cu siguranţă, numai de bine.

E mai bine să alegi decât să fii ales, să inspiri recunoştinţa, decât să fii dator a o arăta.

Fericirea perfectă, chiar şi atunci când e în domeniul amintirilor, nu e un lucru uşor de găsit.