Florile înghețate din martie- Ismail Kadare (recenzie)

Autor: Ismail Kadare

Naționalitate: albaneză

Titlu original: Lulet e ftohta të marfit (în limba engleza: Spring Flowers, Spring Frost)

An apariție: 2000

Număr pagini: 192 pagini

Tip carte: realism magic

Nota mea: 5/5

Am citit această carte acum câteva săptămâni, într-un mod spontan: pur și simplu am ales la întâmplare un titlu de pe lista mea. După cum aveam să aflu ulterior, Florile înghețate din martie nu este considerat cel mai reușit roman al autorului, așa că sunt curioasă să mai citesc și alte scrieri ale acestui autor albanez pentru a-mi forma o părere mai nuanțată. Titlul a fost cel care mi-a dat impresia de inedit și mă așteptam să găsesc o idilă, poate una cu final nefericit. Spre surprinderea mea, idila nu a lipsit cu desăvârșire, dar nici nu reprezintă baza cărții.

Este o carte care se citește repede, având în jur de 200 de pagini și un stil accesibil. Tema cărții îmbină elemente istorice și sociale. Chiar la început, sub titlu, autorul menționează: „Flori îngheţate într-un martie iluzoriu / Ori martie-ngheţat, cu fantasme de flori”. Pe măsură ce avansăm în lectură, aflăm numeroase detalii despre kanun și despre felul în care comunismul din Albania a influențat viața oamenilor de rând. Din ce am cercetat ulterior, kanun-ul reprezintă un cod al legilor cutumiare albaneze, respectat cu strictețe. Nu vreau să dezvălui prea multe, ci prefer să vă las să descoperiți singuri semnificațiile acestuia.

Personajul principal este Marku Gurabardhi, un pictor care, la începutul cărții, amintește o legendă fascinantă: o fată înstărită este obligată să se căsătorească cu un șarpe, iar după nuntă, kanun-ul își face apariția și în familia fetei. Astfel, pe lângă prezentarea unei societăți degradate, scriitorul introduce acest element legendar care mi-a creat senzația că citesc un basm, nu un roman tulburător. De asemenea, este surprinsă relația dintre Marko și iubita sa, o poveste de dragoste profund influențată de rigidele principii sociale.

Finalul cărții este ceva mai alert decât începutul, care curge lin. Aflăm detalii despre aplicarea kanun-ului, dar și despre destinul lui Marko. Mi-au plăcut stilul autorului, prezentarea legendei șarpelui și descrierea societății albaneze din anii ’90. Recomand această carte celor interesați să afle aspecte inedite despre societatea albaneză și despre viața locuitorilor săi într-o perioadă marcată de trecerea de la comunism.

CITATE

Cum ai spus, tată? Să mă mărit cu un şarpe? Speranţa că nu auzise bine n-a ţinut decât o clipă. Într-adevăr, trebuia să se mărite cu un şarpe. Nu cu un bărbat, poreclit aşa pentru că era şiret, pentru că se-măna cu un şarpe ori cine mai ştie pentru ce, ci cu un şarpe adevărat.

Marku îşi închipui tristeţea din ochii ei, la fel ca ultima oară, când se întâmplase acelaşi lucru. Descoperea acum tulbure că acest înce-put de regret era, probabil, un fel de ultimă răsplată pentru rataţi, mai cu seamă atunci când relaţia cu iubita tinde să se răcească. Atunci, îşi spuse el, va trebui să-mi sacrific o vreme pasiunea pentru pictură, dacă asta mă va face să câştig în ochii ei tot terenul pierdut.

Dar, spre uimirea lui, străinii nu numai că vorbeau despre astea cu o lipsă de entuziasm evidentă, dar nici măcar nu-şi ascundeau nerăbdarea de a se întoarce la vechiul kanun. Cum vă explicaţi renaşterea lui? Mai există culele de veghe? Credeţi că vechiul cod va reintra în vigoare?

♣