O mână de oase – Stephen King (recenzie)

Autor: Stephen King

Naționalitate: americană

An apariție: 1998

Titlu original: A Bag of Bones

Nota mea: 2/5

DESPRE AUTOR

Stephen King este un autor american de romane de groază, cum ar fi: Cimitirul animalelor, Carrie, Misery, The Stand, The Shining, etc. A primit numeroase premii și este foarte apreciat.

Habar nu am cum să încep această recenzie, mai ales că nu mi-a plăcut deloc această carte și am abandonat-o când mai aveam doar 100 de pagini de citit. A fost un chin pentru mine stilul acestei cărți și chiar dacă până acum nu am mai citit nimic de acest autor, mă îndoiesc că are cărți scrise în alt stil. Nu mi-a plăcut această carte pentru că acțiunea se rezumă la lucruri puține și se bazează mai mult pe trăirile personajului principal și la faptul că acesta e bântuit de soția moartă (?) sau de propriile spaime. Nu mi-e clar dacă am înțeles bine ce vrea să spună autorul. 

Personajul principal este Mike Noonan, un scriitor care narează și evenimentele cărții. Soția sa moare în urma unui accident vascular și el nu face altceva decât să trăiască un coșmar continuu. Merge la un moment dat la casa lor de vacanță pentru a se reculege, însă acolo lucrurile o iau pe un alt făgaș decât ar trebui. Nu am ajuns la finalul cărții pentru că au fost suficiente 400 de pagini (din cele 500 și un pic) să înțeleg că nu va fi decât unul banal și fără sens. Păcat de acest roman. Chiar începuse bine și ideea romanului este una bună, însă scriitura și construcția personajelor lasă mult de dorit.

Cartea aceasta este dezamăgirea nr. 1 din tot ce am citit până acum în 2015 și aveam așteptări mult mai mari. Vroiam să citesc un roman horror plin de suspans, însă nu prea am găsit așa mult suspans și mister. Și limbajul în care a fost scris romanul mi s-a părut unul care lasă de dorit. De ce se utilizează un limbaj indecent și înjurături? Ca să fie cartea mai interesantă?Mă îndoiesc. Nu vă recomand această carte pentru că personal cred că e o pierdere uriașă de timp. După această experiență nefastă, nu cred că voi mai citi ceva de King. Vouă cum vi s-au părut cărțile lui?

CITATE

Mi‑amintesc că i‑am spus lui Ki că e mai bine să nu păstrezi scrisorile de dragoste; ce‑am gândit, dar nu am spus, e că se pot întoarce să te bân­tuie. Eu oricum sunt bântuit… dar nu vreau să mă bân­tui cu bună ştiinţă, iar când am închis cartea mea cu vise, am făcut‑o nesilit de nimeni. Cred că aş fi putut turna şi leşie peste visele alea, dar de la asta mi‑am oprit mâna.

Am plâns până ce-am crezut că se va rupe ceva în mine dacă nu mă opresc. Când m-a lă­sat într-un sfârşit, faţa-mi era udă leoarcă, am început să sughiţ şi mi se părea că n-am mai fost atât de obosit niciodată în viaţă. Îmi simţeam tot corpul încordat — în parte de la mersul pe jos, cred, însă, în special de la tensiunea întoar­cerii aici… şi a hotărârii de a rămâne aici. Să lupt. Plânse­tul acela ciudat, fantomatic, pe care-l auzi­sem când păşisem pentru prima dată în casă, deşi mi se părea acum foarte îndepărtat în timp, nu mă aju­tase deloc.