Cea mai frumoasă carte din lume -Eric-Emmanuel Schmitt (recenzie)

Autor: Eric-Emmanuel Schmitt

Naționalitate: franceză

Titlu original: Odette Toulemonde et autres histoires

An apariție: 2002

Număr pagini: 181

Tip carte: povestiri

Nota mea: 5/5

Înainte de a începe recenzia propriu-zisă a cărții, vreau să vă spun că de Schmitt am citit până acum doar o singură carte, Oscar și tanti Roz și abia acum când scriu aceste rânduri îmi dau seama că nu i-am făcut o recenzie. Este un roman tare frumos, sensibil și care mi-a plăcut foarte mult. Și îmi doresc mult ca în viitorul apropiat să îi rezerv o mică recenzie în care să vă spun ce părere am despre acel roman.

Cartea despre care vreau să vă spun acum, Cea mai frumoasă carte din lume, nu este un roman, cum probabil vă așteptați și cum sigur mă așteptam eu. Este o colecție de 8 povestiri și vreau să le menționez în ordine cronologică: Wanda Winnipeg, E o frumoasă zi cu ploaie, Intrusa, Falsul, Totul pentru a fi fericită, Prințesa desculță, Odette Toulemonde, Cea mai frumoasă carte din lume.

Povestirea care dă numele volumului, Cea mai frumoasă carte din lume, este după părerea mea cea mai interesantă dintre cele 8 scrieri. Nu vreau să vă dezvălui prea multe despre subiectul povestirii, așa că prefer să vă spun doar atât: cartea despre care se vorbește în povestire va fi un liant, o legătură între cei lipsiți de libertate și cei liberi. Interesant, nu?

O altă povestire care mi-a plăcut foarte mult este Intrusa, în care o femeie descoperă că viața îi este dată peste cap peste noapte, convinsă fiind că o altă femeie o urmărește permanent. Ce se întâmplă de fapt și care este misterul din spatele povestirii, nu veți afla decât dacă o veți citi. Finalul ei este pur și simplu impresionant și te lasă mască.

Nu vreau să prezint fiecare povestire în partea pentru că aș da prea multe detalii, dar vreau să subliniez în linii mari că veți găsi 8 povești extraordinare ale unor personaje foarte diferite, dar în același timp foarte asemănătoare. Cam toate personajele trăiesc iluzii și deziluzii, iar acest lucru mi s-a părut incredibil de bine conturat. Scriitorul francez are un dar aparte de a viață unor personaje memorabile și extrem de frumoase în alcătuirea lor. Dacă nu ați citit însă acest volum, vă invit să o faceți. Nu veți regreta!

CITATE

— Caietul e în posesia mea. Pentru că mama mea a fost prima care a părăsit pavilionul 13, a izbutit să o scoată cusută în fuste. Mama a murit, celelalte la fel. Cu toate astea, fiicele colegelor de captivitate vin s-o consulte din când în când: luăm ceaiul împreună, vorbim despre mamele noastre, apoi o recitim. Mie mi-a revenit misiunea de a o păstra. Când nu voi mai fi aici, nu ştiu unde va ajunge. Se va găsi oare un muzeu care s-o accepte? Mă îndoiesc. Totuşi, e cea mai frumoasă carte din lume. Cartea mamelor noastre. (Cea mai frumoasă carte din lume)

Faptul că îl întâlnisem pe neaşteptate pe fiul soţului meu, sosia lui exactă cu douăzeci de ani mai puţin, stârnea în mine o exaltare de îndrăgostită. Ar fi trebuit de fapt să simt gelozie faţă de femeia aceea, dar eu voisem să mă arunc în braţele fiului ei. (Totul pentru a fi fericită)

Cine era intrusa aceea? Era a treia oară, cel puţin… Precedentele apariţii fuseseră atât de fugare, încât Odile crezuse că imaginaţia îi joacă feste, dar acum avuseseră amândouă răgazul să schimbe o privire; i se părea chiar că cealaltă, după ce surpriza trecuse, se strâmbase de teamă când o luase la fugă. (Intrusa)

Ridicându-se, îşi scutură capul şi alungă amintirile. Adio, crâmpeie de trecut! Wanda controlează tot, corpul ei, comportamentul, afacerile, sexualitatea, trecutul ei, tot. Trebuie să petreacă o vacanţă extraordinară. De altfel, a plătit pentru asta. (Wanda Winnipeg)