Iubiri de altădată -Elizabeth Noble (recenzie)

Autor: Elizabeth Noble

Naționalitate: britanică

Titlu original: When You Were Mine

An apariție: 2010

Număr pagini: 331

Gen carte: de dragoste

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Susannah și Rob au avut o relație tumultuoasă în adolescență, însă totul s-a terminat și fiecare și-a urmat propriul drum. După 20 de ani, nici unul dintre ei nu e fericit. Susannah e prinsă în capcana unei relații aparent lipsite de afecțiune cu Douglas. Bărbatul nu are decât reproșuri la adresa ei și încearcă să o înstrăineze de familie. După despărțire, Rob s-a înrolat în armată ca sa uite durerea. Întâlnirea lor la o nuntă le aduce aminte de vremurile bune, iar Susannah începe să se întrebe ce ar fi fost dacă ar fi făcut altă alegere. Între timp, cei doi încep să țină legătura ca niște prieteni vechi. Dar oare nu este mai mult de atât? Vor reuși să profite de o a doua șansă și să fie fericiți? Sau ea va accepta cererea în căsătorie a lui Douglas?

Elizabeth Noble s-a născut în Marea Britanie și este autoarea a șapte romane care au ajuns în Top 10 al bestsellerurilor întocmit de ziarul Sunday Times.

PĂREREA MEA

Până acum nu am mai citit nimic de această autoare britanică și recunosc că am ales această carte dintr-o listă lungă deoarece simțeam nevoia de o lectură ușurică și romantică. Iubiri de altădată este o lectură relaxantă, ușoară și ideală pentru vacanțe, weekenduri sau seri în care vreți să vă delectați cu o carte nostimă și interesantă.

Mă așteptam la o poveste siropoasă de dragoste, cum de altfel sunt multe dintre cărțile romantice. Însă nu am regăsit acel „sirop” mult prea dulce al cărții și am citit cartea rapid, fără să mai țin cont de timpul care uneori trece mult prea repede. Și chiar mi-a plăcut această carte destul de mult. I-am dat 4 din 5 steluțe pentru că are mai multe povești de dragoste la mijloc, m-au atras personajele și modul lor de a fi și i-aș fi dat 5 steluțe din 5 dacă finalul nu era lăsat în coadă de pește.

Stilul cărții este accesibil, se citește repejor și eu cel puțin am stat cu sufletul la gură până la final. Știți sentimentul acela în care vrei să ajungi cât mai repede la final, dar parcă nu vrei să se termine cartea vreodată? Când simți că povestea personajelor poate fi oricând a ta și te regăsești în  multe dintre întâmplările cărții? Asta veți găsi în acest roman de 331 de pagini: un amalgam de sentimente care vă vor bulversa și vă vor face să visați alături de personajele sale.

Pe tot parcursul cărții am zâmbit, am fost melancolică, am fost tristă, iar am zâmbit, am devenit nostalgică, furioasă, și tot așa. Scriitoarea se joacă cu mintea cititorului într-un mod de care nu devii conștient la început, ci abia la final conștientizezi că s-a jucat cu sufletul, cu emoțiile și cu trăirile tale.

Încă din titlul cărții bănuim că iubirea va juca un rol important și că ne așteaptă o lectură interesantă, acaparantă și că alături de iubire și amintirea va juca un rol important. În linii mari, subiectul cărții este următorul: Susannah este o femeie de aproape 40 de ani cu o viață ratată care retrăiește o poveste de dragoste cu suișuri și coborâșuri alături de Rob, bărbatul de care s-a îndrăgostit în tinerețe. Nunta fratelui său din începutul romanului este momentul în care își dă seama cât de searbădă îi este viața. Deși are o relație de 10 ani și este mama vitregă a trei copii, nu este împlinită. Pe alt plan al cărții se află Amelia, cea mai bună prietenă a sa care are probleme de sănătate și probleme în căsnicie și alături de care Savannah va afla ce înseamnă prietenia adevărată.

Deși personajele cărții sunt numeroase (familiile lui Savannah, ale Ameliei, Doug, copiii vitregi ai lui Savannah, etc.), vreau doar să vă vorbesc un pic despre Savannah, Amelia și Rob. Le-am admirat pe cele două prietene pentru faptul că au o relație de prietenie adevărată care nu se destramă niciodată și care trece peste orice piedică. L-am antipatizat pe Rob la final pentru că destinul său a luat altă întorsătură decât așteptam și mi-a fost ciudă pe autoare pentru faptul că acest roman putea să nu îmi stoarcă atâtea lacrimi! Pentru că da, au fost destul momente emoționante în această carte care te emoționează cumplit. Mi-a fost milă de Amelia și m-am bucurat alături de ea în momentele bune.

Ca să nu mă întind prea mult, vă spun că finalul nu este unul concret și că vă va bulversa tare. Pentru mine a fost unul neașteptat și știu că am mai spus asta, dar mi-aș fi dorit un happy-end! Recomand cartea iubitorilor de romantism și celor care vor o carte interesantă și relaxantă!

CITATE

Făcu încet câţiva paşi în direcţia lui, de parcă o opreau sute de lucruri. Dar apoi lăsă jos plasele şi alergă spre el, cu inima bătându-i să-i sară din piept. El îşi scoase mâinile din buzunare şi întinse braţele spre ea. Rămaseră mult timp strâns îmbrăţişaţi în lumina amurgului.

Nu fusese niciodată atât de conştientă de prezenţa unui bărbat în viaţa ei. Îi invada toate simţurile.

Alastair şi Amelia îşi continuară veseli conversaţia, râzând şi glumind, iar Susannah se rezemă pe scaunul din faţă cu ochii închişi, lăsându-se asaltată de vocile lor. Era fericită. Se simţea atât de… firesc. Aproape la fel ca ei. Da, exista un tip în viaţa ei şi, cu toate că era absurd să vorbească despre dragoste sau despre viitor, i se părea că poate de data asta avea să se înfiripe ceva. La urma urmei, era şi timpul.

Fusese o vară ciudată, dulce-amară. Marea uşurare pe care o simţiseră cu toţii când terminaseră cu examenele şi se eliberaseră de grija colegiului era umbrită de teama de necunoscut şi de melancolia că acea etapă a vieţii lor se sfârşea. Vremea era urâtă, ca de obicei.