Întoarcerea (vol. 1 din Am murit, din fericire) – Theo Anghel (recenzie)

Autor: Theo Anghel

Naționalitate: română

An apariție: 2014

Număr pagini: 295

Gen carte: fantasy

Nota mea: 5/5

Alte cărți de același autor: Rochia aurie

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la : Editura Quantum Publishers

PREZENTARE

Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?
Există viață după moarte? Unii vor spune că da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…

PĂREREA MEA

Mulțumesc editurii pentru ocazia de a citi această carte minunată și deși nu prea știu cum ar  fi mai bine să încep această recenzie, vreau să vă spun că acest volum are o continuare, volumul 2 se numește Chaos, iar volumul 3 este în curs de apariție. Am primit de la editură și volumul 2, dar ceva mi-a spus să nu citesc imediat volumele unul după altul. Lucru care s-a și întâmplat. Am terminat acest volum acum câteva zile și nu am vrut să mă grăbesc cu impresiile despre el, pentru că încă mă simt tulburată de ceea ce am citit. În următoarele zile voi citi și volumul 2, căruia îi voi rezerva o recenzie separată.

De Theo Anghel mulți dintre voi ați auzit deja, odată cu apariția cărții Rochia aurie, un roman care este total diferit față de cel despre care vreau să vă vorbesc acum. Eram foarte curioasă să încep seria Am murit, din fericire, mai ales pentru că are un titlu puțin mai neobișnuit. Clar moartea nimănui nu poate fi o fericire, dar bănuiesc că există o anumită logică în alegerea acestui titlu ciudat, dar extrem de interesant. Nu prea am citit până acum prea mult fantasy, dar această carte mă face să cred că habar nu am ce am pierdut.

Puțin mai târziu mi-au fost prezentați cei doi salvatorem. Aveau să-mi fie nelipsiți tovarăși în aventura ce mă aștepta. Ama și Abel. Păreau niște copii, Ama o brunetă micuță, reprezenta Raiul, iar Abel, blond și luminos ca un soare, Iadul. M-aș fi simțit mai în siguranță dacă ajutoarele mele  ar fi fost ceva mai în vârstă.

Aveam așteptări uriașe legate de această carte și sinceră să fiu, nu m-am gândit nicio secundă că nu o să îmi placă. Și vă spun că mi-a plăcut enorm. Odată luată în mână, nu am putut-o lăsa prea mult și chiar era cumplit când mă gândeam că sunt anumite lucruri pe care trebuie să le fac și nu pot citi nonstop. Stilul este foarte accesibil, am citit cele 200 și un pic de pagini în 2-3 zile și încă de la prima pagină am simțit că o să-mi placă mult.

Din nevoia de a-mi reconstitui familia, eram gata să adopt pe oricine mi-ar fi arătat un pic de atenție. Mati făcuse mult mai mult, se arătase preocupată de bunăstarea mea și dacă asta nu era o dovadă de atașament atunci nimic nu mai putea fi.

Tema cărții este una fantastică și cartea are la bază ideea că moartea poate fi pentru unii altceva decât un simplu deces. După cum spune și titlul, Întoarcerea, avem un personaj (Oriana) care moare în ziua nunții și se trezește din nou pe pământ, de data asta ca recuperator de suflete. Reîntoarsă în lumea oamenilor, ca să zic așa, descoperă valoarea unor lucruri pe care nu a pus prea mult preț, cum ar fi ajutorarea altora și valoarea prieteniei.

Personajele nu sunt în acest prim volum al seriei foarte multe și aș vrea doar să vă spun câteva lucruri despre Oriana. A fost crescută de o mătușă, practic nu și-a cunoscut niciodată părinții și la 20 de ani descoperă că viața este extrem de imprevizibilă și crudă. Pe parcursul cărții face cunoștință cu alte personaje și un lucru care m-a amuzat copios a fost faptul că atunci când a primit ca recuperator de suflete un înger bun și unul rău, au fost tot felul de întâmplări care făceau din cei doi îngeri opuși un „cuplu ” care ba se certau, ba se înțepau reciproc. Sunt multe scene în care misterul oscilează cu drama și cu amuzamentul și eu personal am trecut de la entuziasm, la amuzament și incertitudine.

Tare mi-era că începeam să-i urăsc chiar pe cei pe care trebuia să-i salvez. Poate că răul câștiga teren. Poate că voi deveni ca Marc, cel însoțit doar de îngerul Iadului.

Îmi place enorm cum scrie Theo Anghel și din ce mai citisem pe net, nu puțini sunt cei care îi laudă cărțile. Aș putea să vorbesc la infinit despre această carte, însă aș dezvălui prea mult și m-aș întinde prea mult cu recenzia. Ideea este că avem de a face cu un prim volum foarte mult, cu multă acțiune care te ține cu sufletul la gură. Recomand acest volum tuturor cititorilor de fantasy și cărți pline de mister și eu abia aștept să citesc și celelalte două volume ale seriei. Sper să fie cel puțin la fel de bune ca primul și am presentimentul că vor fi! Aștept impresii de la voi despre carte!