Marțianul – Andy Weir

Autor: Andy Weir

Naționalitate: americană

Titlu original: The Martian

An apariție: 2011

Număr pagini: 369

Ecranizare: 2015

Nota mea: 4/5

DESPRE AUTOR

Andy Weir este un scriitor american care a debutat în 2011 cu romanul de succes Marțianul, roman ce a fost ecranizat în 2015.

PĂREREA MEA

Partea proastă cu care vreau să încep această recenzie este faptul că am văzut ecranizarea din 2015 înainte de a citi cartea și deja știam acțiunea romanului. Partea bună este că ambele mi-au plăcut destul de mult, atât cartea, cât și filmul. Atunci când am văzut filmul știam că stă la baza sa o carte, însă nu îmi propusesem să o citesc. Dar atunci când a ajuns în mâinile mele, am zis că musai trebuie să o fac. Împinsă mai mult de curiozitatea de a vedea diferențele dintre ecranizare și carte, am început să o lecturez, gândindu-mă că este o carte potrivită pentru un film.

Mă întreb dacă jurnalul ăsta o să fie recuperat înainte ca restul echipajului să moară de bătrânețe. Presupun că s-au întors cu bine pe Pământ. Băieți, dacă citiți asta: n-a fost vina voastră. Ați făcut ce trebuia să faceți. În locul vostru, și eu aș fi făcut același lucru. Nu vă învinovățesc și mă bucur că ați supraviețuit.

Stilul cărții mi s-a părut destul de atrăgător, însă un minus pe care l-am observat este faptul că există mult prea multe detalii tehnice pe care un cititor neinițiat nu le prea înțelege, plus multe referiri la reacții chimice și tot felul de procedee fizice. În rest, cartea este destul de drăguță (deși nu excelentă) și zic eu că merită citită dacă vreți să aflați cum ar putea un astronaut să supraviețuiască singur pe Marte, o planetă pe care știm că oamenii nu pot trăi.

Întreaga forță a atmosferei habitatului se năpusti prin ruptură. Într-o zecime de secundă, ruptura avea un metru lungime, fiind paralelă cu fâșia de etanșare. Se întinse de jur-împrejur, până ce întâlni punctul de origine. Sasul nu mai era lipit de habitat.

Cartea este un SF destul de bine pus la punct, însă cred că se putea face mult mai mult cu această carte, în sensul că se putea elimina multe dintre detaliile tehnice și include un final mult mai bine construit. Această carte se vrea și una plină de umor, însă mi s-a părut că pe alocuri a fost un umor forțat care mie personal nu mi-a plăcut.

Necesarul de curent pentru călătoria asta o să fie dictat de oxigenator. Totul se reduce la cât curent pot să-i dau nemernicului ăstuia hrăpăreț într-o singură zi solară. Vreau să reduc la minimum numărul de zile în care n-o să călătoresc. Cu cât îi dau mai multă energie oxigenatorului, cu atât mai mult oxigen va produce și voi avea cu atât mai mult timp pentru călătorie între acele „zile solare pentru aer”.

Titlul cărții face referire la unul dintre membrii echipajul Ares 3, Mark Watney, care în urma unei furtuni este lăsat pe Marte de colegii săi, aceștia fiind siguri că au murit. Practic, Watney se luptă să supraviețuiască și găsește tot felul de metode prin care să își asigure hrana și apa, dar și metode prin care să își petreacă timpul liber. Să fim serioși: câți dintre noi ți-ar păstra calmul dacă ar ajunge într-o astfel de situație? Și câți dintre noi ar fi atât de ingenioși, încât să găsească soluții valabile?

La început n-am știut ce să cred. Dar lipsa simetriei m-a deranjat. Și am învățat să fiu suspicios față de orice. În momentul acela mi-am dat seama de o mulțime de lucruri: 1. singura explicație pentru vizibilitatea asimetrică e o furtună de nisip; 2. furtunile de nisip reduc eficiența celulelor solare; 3. celulele mele solare și-au pierdut treptat eficiența de câteva zile solare încoace.

Personajele nu sunt foarte numeroase, alături de Watney numărându-se ceilalți membrii ai echipajului Ares 3, dar și angajații de la Nassa. Cum am mai spus, conflictul cărții a scârțâit destul de mult și sinceră să fiu, mă așteptam să citesc altceva. Nu am rămas cu prea multe impresii despre carte și nu știu dacă este necesar să vă recomand acest roman sau nu. Dacă sunteți într-adevăr pasionați de SF și plănuiți să citiți de ceva timp acest roman, eu zic să o faceți. Măcar așa veți afla dacă împărtășim aceeași părere sau nu. Vă aștept cu impresii despre carte.