Salvează-mă – Guillaume Musso

373088

Autor: Guillaume Musso

Naționalitate: franceză

An apariție: 2004

Titlu original: Sauve-moi

Gen carte: dragoste

Alte cărți de același autor: După 7 ani

Număr pagini: 403

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

Nimic nu anunță întâlnirea dintre Juliette și Sam. Cu atât mai puțin faptul că urmau să se îndrăgostească nebunește. Pe durata unui weekend la New York, își trăiesc și devorează pasiunea, simțind o magie pe care nu o cunoscuseră până atunci. Dar fiecare ii ascunde adevărul celuilalt. Sam pretinde că este căsătorit, iar Juliette că este avocat. Cum Juliette trebuie să se întoarcă la Paris, Sam o însoțește la aeroport. Nici unul nu își dă seama că acesta ar putea fi momentul care le hotărăște destinele. După o jumătate de oră, vestea cade ca un trăsnet, avionul în care se află tânăra femeie a explodat în zbor, dar Sam nu poate accepta ideea ca totul s-a terminat în acel moment.

PĂREREA MEA

De Guillaume Musso am avut plăcerea deosebită să citesc până acum doar romanul După 7 ani, o carte captivantă care mi-a plăcut mult. Pe lista mea se mai află Ce-aș fi eu fără tine?, un roman primit de la logodnicul meu  la începutul acestui an. Aveam așteptări de destul de mari de la acest roman, mai ales pentru că citisem numai păreri bune despre el. Stilul acestei cărți este unul accesibil și se citește foarte repede. Eu am citit-o  în vreo 3 zile și pot să spun că mi-a plăcut mult.

Sam se prăbuşise brusc într-o stare de apatie. Federica nu-i dăduse vreun semn real care să-l facă să se gândească la posibilitatea ca ea să-şi pună capăt zilelor. Îşi amintea chiar că, în ultimele zile, păruse mai liniştită, înţelegea acum şi motivul: luase deja decizia şi, într-un anume fel, se abandonase acestei salvări fatale ca unei descătuşări.

Este un roman de dragoste care vorbește despre sentimente de dragoste imprevizibile care apar pe neașteptate în viața noastră. Atunci când se așteptau mai puțin și când credeau că viața lor nu poate fi decât cenușie, cele două personaje principale ale cărții descoperă iubirea adevărată. Punctul forte al cărții consider eu că este decizia pe care Sam trebuie să o ia pentru a salva femeia iubită. Își va sacrifica viața pentru ea sau se va resemna? Nu vă dau mai multe detalii pentru că a-și dezvălui care e de fapt farmecul cărții. (mai mult…)

Spovedanie (Autobiografia) – Cautand sensul vieții – Lev Tolstoi

13557808_1258201497532898_3181099935087159424_n

Autor: Lev Tolstoi

Naționalitate: rusă

An apariție: 2016 (la Editura Herald)

Număr pagini: 160

Gen carte: autobiografie

Nota mea: 5/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herald

PREZENTARE

Lumea interioară a unui titan al literaturii clasice ruse ni se dezvăluie cu sinceritate si fara ocolișuri în Spovedania lui Lev Nicolaevici Tolstoi. Descoperim un om cu educație superioară, cultivat, dar frământat de neliniști spirituale și de o îndoială care îl macină lăuntric, aducându-l pe marginea prăpastiei.

Tolstoi analizează întrebările fundamentale ale omenirii în raport cu divinitatea, dorește să afle care este menirea lui în această lume și de ce a fost creat. Avem de-a face cu relatarea unei chinuitoare călătorii spirituale a unui om care la un moment dat a încetat să creadă în Dumnezeu și a pornit pe ceea ce el însuși consideră a fi o cale greșită, un drum al orgoliului, al plăcerilor deșarte, care nu duc nicăieri.

De fapt, autorul se află în căutarea sensului propriei existențe și al vieții în ansamblul ei, iar mărturia sa poate sluji drept punct de plecare pentru o reflecție sinceră și lucidă asupra credinței și sistemului de valori personale.

PĂREREA MEA

Lev Tolstoi (1828- 1910) a fost un autor rus ce a scris celebrele lucrări literare Anna Karenina, Război și pace, Adolescența, Copilăria, Moartea lui Ivan Ilici,Învierea etc. A avut o viață tumultuoasă, dar extrem de interesantă. După moartea mamei sale, Tolstoi este crescut de o mătușă, copilăria sa stând sub semnul unei imaginații ieșite din comun. Este de mic copil vrăjit de povestirea fratelui său, Nicolai, care îi vorbește despre un toiag magic ce are puterea de a distruge răul din inimile oamenilor. Își începe educația la Universitatea din Kazan, studiind limbile orientale, dar se remarcă prin indisciplină și lipsă de interes. În 1847, Tolstoi începe să țină un jurnal al gândurilor și acțiunilor sale. Tolstoi se căsătorește apoi și are parte de o familie numeroasă, cu 12 copii.

Mi se făcuse lehamite de viață, un fel de forță de neînvins mă împingea să fac ceva ca să scap de ea. Nu se poate spune că doream să mă sinucid. Era o forță similară cu năzuința mea anterioară spre viață, dar în sens contrar. Mă străduiam din toate puterile să mă îndepărtez de viață. Gândul la sinucidere mi-a venit la fel de firesc cum îmi veneau mai înainte gândurile despre desăvârșirea vieții.

Fiind o carte autobiografică, iar eu nefiind foarte familiarizată cu acest gen de cărți, vreau să vă spun că am rămas foarte plăcut impresionată de ceea ce am citit în această carte despre viața lui Tolstoi. Mulți dintre citim literatură, dar nu toți ne punem întrebări despre viața autorului, despre modul său de gândire sau despre ideile sale. De Tolstoi nu am citit până acum decât Anna Karenina și Învierea, ambele romane fiind extraordinar de bine scrise. (mai mult…)

Impresii lectură MAI 2016

2035217-1366x768-[DesktopNexus.com]

În luna mai am reușit să citesc 7 cărți minunate și exceptând una care nu prea mi-a plăcut, pot să spun că am descoperit atât autori noi pentru mine, cât și cărți care mi s-au lipit de suflet. Așadar, în ordine perfect cronologică acestea sunt:

  • Întoarcerea (vol. 1 din seria Am murit, din fericire) – Theo Anghel ( Am numai cuvinte de laudă la această carte și credeți-mă pe cuvânt că este una din cărțile care mi s-ai întipărit în suflet. Puteți citi recenzia dacă faceți click pe titlul cărții.)

13781927_1271065849579796_3381281444043432580_n

  • Salvează-mă – Guillaume Musso ( Este un roman extraordinar, foarte bun. Eu personal am mai citit de Musso încă o carte, După 7 ani. Îmi place stilul acestui scriitor și abia aștept să mai citesc ceva din ce a scris.)

(mai mult…)

Chaos (vol. 2 din seria Am murit, din fericire) – Theo Anghel

13769505_1271065716246476_8757442514861263929_n

Autor: Theo Anghel

Naționalitate: română

An apariție: 2016

Număr pagini: 336

Gen carte: fantasy

Nota mea: 5/5

Alte cărți de același autor: Rochia aurie, Întoarcerea (vol. 2 din seria Am murit, din fericire)

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Quantum Publishers

PREZENTARE

Fabuloasele aventuri ale Orianei continuă în 336 pagini de emoție condensată. Ai 336 motive să citești această carte. Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?
Există viață după moarte? Unii vor spune da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete.Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…

PĂREREA MEA

Vă scriam aici impresiile mele despre primul volum al  seriei Am murit, din fericire și cu bucurie vă anunț că a apărut și al treilea volum care se numește Dincolo. Dacă în primul volum am avut surpriza să aflu mai multe despre Oriana și anturajul din care ajunge să facă parte, cel de-al doilea volum mi-a plăcut la fel de mult și mă bucur că am ajuns să îl citesc. Practic, Chaos este continuarea acțiunii din Întoarcerea și cumva acțiunea mi s-a părut mult mai alertă. De Theo Anghel am mai citit și Rochia aurie, un roman care insistă mai mult pe latura romantică și care, de asemenea, mi-a plăcut enorm.

Greșeam, poate. Nu mai știam nimic despre nimic atunci când dădeam nas în nas cu realitatea oamenilor cârtiță.

Sinceră să fiu, până acum nu prea am citit serii de cărți și asta pentru că aveam o prejudecată cum că durează mult să citesc 3 volume sau mai mult și acum vreo 3-4 ani nici nu citisem fantasy. Însă mulțumită editurii Quantum Publishers ( și căreia îi mulțumesc din nou) am făcut cunoștință și cu latura fantasy a literaturii românești. Credeți-mă pe cuvânt, avem autori contemporani tineri (Theo Anghel, Marina Neagu și mulți alții) care scriu foarte bine și care promit mult. Sper ca editurile noastre să încurajeze aparițiile acestor scriitori și să ajung să citesc tot mai mulți autori români contemporani. (mai mult…)

Momo – Michael Ende

coperta1

Autor: Michael Ende

Naționalitate:germană

An apariție:  1973

Titlu original: Momo

Număr pagini: 304

Gen carte: roman fantasy, basm-roman

Nota mea: 5/5

PREZENTARE:

La marginea unui oraș, printre ruinele unui vechi amfiteatru, își găsește adăpost Momo, o fetiță cu un talent aparte pe care îl folosește pentru a-și ajuta prietenii: în prezenta sa, problemele devin mai puțin împovărătoare, conflictele își află rezolvarea, iar imaginația prinde aripi. Dar într-o zi, pe nesimțite, o organizație fantomatică a unor terifianți „domni cenușii” preia controlul asupra orașului, furându-le oamenilor timpul. Doar Momo are puterea să li se opună, iar cu ajutorul maestrului Ora Și al ciudatei lui broaște-țestoase Casiopeea călătorește dincolo de hotarele timpului pentru a le descoperi secretele întunecate.

PĂREREA MEA:

De Michael Ende mai citisem prin facultate doar Poveste fără sfârșit și țin minte că îmi plăcuse foarte mult. Eram fascinată de stilul inedit al povestitorului și Povestea fără sfârșit mă fermecase cum puțin cărți au mai reușit de atunci. Am tot văzut romanul Momo prin librării, dar nu prea m-a atras gândul la a o citi. Credeam că este o carte banală pentru copii și că pe mine nu are cum să mă impresioneze prea tare.

În zilele noastre, adică în vremea când începea povestea cu Momo, ruina era aproape cu totul uitată. Numai câţiva profesori de ştiinţele antichităţii ştiau despre ea, dar nu se mai interesau de fel de acest subiect deoarece nu mai era nimic de cercetat acolo. Şi nici nu reprezenta ceva demn de a fi văzut în comparaţie cu alte monumente din marele oraş. Astfel că nu mai din când în când se rătăceau câţiva turişti pe acolo, se căţărau printre şirurile de bănci năpădite de ierburi, făceau gălăgie, făceau fotografii spre amintire şi apoi plecau.

Nu știu cum s-a întâmplat, dar coincidența face să achiziționez cartea și să îi dau șansă. După primele 10-15 pagini nu mi se părea cea mai bună alegere, dar mai târziu mi-am dat seama că nu o mai pot lăsa din  mână. Începuse să se precipite acțiunea și erau tot felul de evenimente care mă atrăgeau ca un magnet. (mai mult…)

« Older Entries