Mândrie și prejudecată – Jane Austen (recenzie)

Autor: Jane Austen

Naționalitate: britanică

Titlu original: Pride and Prejudice

An apariție: 1813

Număr pagini: 365

Nota mea: +5/5

PREZENTARE

Astăzi nimeni nu o poate ignora pe domnișoara Austen. Ea este mai înfloritoare ca oricând. Cărțile ei figurează pe listele de bestselleruri, ecranizări ale romanelor sale nu contenesc să apară pe micul sau marele ecran, într-un vârtej de baluri, călătorii cu trăsura, plimbări prin păduri primitoare. Ea provoacă simpatii feministe, identificări romantice, nostalgia parcurilor tematice, reînsuflețiri ale spiritului epocii georgiene, aprecierea conservatorilor, aprobarea marxiștilor, omagii literare, abordări critice deconstructiviste.

PĂREREA MEA

Ador literatura clasică și încă din liceu am citit cât mai multe romane clasice, printre care și cele ale lui Thomas Hardy (preferatul meu dintre toți scriitorii britanici clasici) și ale lui Jane Austen. De Austen am mai citit Emma, Parcul Mansfield, Mânăstirea Northanger, Dragoste și prietenie, Rațiune și simțire. Am început anul 2016 cu gândul că vreau să recitesc unul dintre romanele lui Jane Austen și cum altfel puteam începe dacă nu cu Mândrie și prejudecată. Prima dată am citit cartea în clasa a 10 a, când eu preferam să citesc orice altceva decât era în programă. Mi s-a părut o lectură formidabilă și mă bucur nespus de tare că am acum propriul meu exemplar al cărți în bibliotecă de care sunt foarte mândră.

Am recitit acest frumos roman cu gândul că sper să îmi placă mai mult decât prima dată și da, mi-a plăcut enorm! Este un roman clasic atât de frumos scris și cu o poveste atât de frumoasă, încât aș putea vorbi o lună despre el. Nu vă lăsați înșelați de ideea că romanul începe lent și primele pagini s-ar putea să vi se pare puțin plictisitoare, ce veți descoperi mai târziu nu merită ratat.

Titlul cărții face referire la personajele cărții și la trăsăturile lor de personalitate: unele sunt dominate de mândrie (o parte dintre ele chiar de o mândrie absurdă), iar altele dominate de prejudecăți peste care nu pot trece. Tema cărții este una clasică: sunt vizate atât relațiile de familie (între frați sau părinți și copii), cât și relațiile de prietenie.

Personajele sunt numeroase, dar în centrul acțiunii se află familia Bennet cu cele 5 fiice, domnul Bingley și sora sa, domnul Darcy, alături de alte câteva personaje, care însă nu sunt atât de bine conturate. Deși avem la începutul cărții impresia că Jane Bennet, fiica cea mai mare a familiei, este personajul feminin principal, atenția ne va fi îndreptată brusc spre sora ei mai mică, Elizabeth.

Elizabeth este o tânără fermecătoare și mi-a plăcut mult maturitatea sa și felul în care știe să iasă din situații mai mult sau mai puțin compromițătoare. Am admirat relația specială dintre ea și Jane, dar le-am antipatizat pe tot parcursul cărții pe cele 3 surori mai mici care mereu erau cu capul în nori și creau numai probleme.

Domnul Darcy, un personaj masculin principal al cărții, mi-a câștigat simpatia abia la finalul cărții. Iar un plus mare l-a avut prietenul său, Bingley, care mi s-a părut un personaj interesant, demn de menționat. Darcy pare a fi total opus lui Bingley, dar totuși între cei doi există o prietenie strânsă și de nezdruncinat. Ce m-a călcat pe nervi a fost doamna Bennet, o femeie cu toane și cu o tonă de prejudecăți care îl face pe cititor să o strângă de gât.

Romanul este unul delicios, are și puțin umor, iar replicile dintre personaje mi s-au părut mereu de bun simț. Am sorbit fiecare pagină din roman la această a doua lectură și dacă nu l-ați citit încă, nu știți ce ați pierdut. Aștept impresii.

CITATE

Sunt puţini aceia pe care-i iubesc cu adevărat şi mai puţini încă aceia despre care am o părere bună. Cu cât cunosc lumea mai mult, cu atât mă nemulţumeşte mai mult: fiecare zi îmi întăreşte credinţa în nestatornicia firii omeneşti şi mă convinge de puţinul temei care se poate pune şi pe ceea ce pare a fi merit şi pe ceea ce pare a fi bun-simţ…

Gândeşte-te la trecut numai în măsura în care amintirea lui îţi aduce bucurie.

Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă.

Fiind ocupată să studieze atențiile pe care domnul Bingley le acorda surorii sale, Elizabeth nici măcar nu bănuia că devenise ea însăși un obiect de interes pentru prietenul lui. La început, domnul Darcy admisese cu greu că ar fi fost drăguță.