Autor: Guillaume Musso
Naționalitate: franceză
An apariție: 2004
Titlu original: Sauve-moi
Gen carte: dragoste
Alte cărți de același autor: După 7 ani
Număr pagini: 403
Nota mea: 5/5
PREZENTARE
Nimic nu anunță întâlnirea dintre Juliette și Sam. Cu atât mai puțin faptul că urmau să se îndrăgostească nebunește. Pe durata unui weekend la New York, își trăiesc și devorează pasiunea, simțind o magie pe care nu o cunoscuseră până atunci. Dar fiecare ii ascunde adevărul celuilalt. Sam pretinde că este căsătorit, iar Juliette că este avocat. Cum Juliette trebuie să se întoarcă la Paris, Sam o însoțește la aeroport. Nici unul nu își dă seama că acesta ar putea fi momentul care le hotărăște destinele. După o jumătate de oră, vestea cade ca un trăsnet, avionul în care se află tânăra femeie a explodat în zbor, dar Sam nu poate accepta ideea ca totul s-a terminat în acel moment.
PĂREREA MEA
De Guillaume Musso am avut plăcerea deosebită să citesc până acum doar romanul După 7 ani, o carte captivantă care mi-a plăcut mult. Pe lista mea se mai află Ce-aș fi eu fără tine?, un roman primit de la logodnicul meu la începutul acestui an. Aveam așteptări de destul de mari de la acest roman, mai ales pentru că citisem numai păreri bune despre el. Stilul acestei cărți este unul accesibil și se citește foarte repede. Eu am citit-o în vreo 3 zile și pot să spun că mi-a plăcut mult.
Este un roman de dragoste care vorbește despre sentimente de dragoste imprevizibile care apar pe neașteptate în viața noastră. Atunci când se așteptau mai puțin și când credeau că viața lor nu poate fi decât cenușie, cele două personaje principale ale cărții descoperă iubirea adevărată. Punctul forte al cărții consider eu că este decizia pe care Sam trebuie să o ia pentru a salva femeia iubită. Își va sacrifica viața pentru ea sau se va resemna? Nu vă dau mai multe detalii pentru că a-și dezvălui care e de fapt farmecul cărții.
Titlul sugestiv aduce în discuție situația delicată în care se află eroina cărții, strigătul neputincios pe care îl aude cel care o va iubi cum nu a iubit pe nimeni. Tema cărții este iubirea, dar și viața care ia întorsături neașteptate. Acțiunea curge lin, la început scriitorul se limitează doar la detalii mai mult sau mai puțin semnificative din viața personajelor, ca mai apoi totul să se complice.
Personajele cărții nu sunt numeroase, iar conflictul cărții este din ce în ce mai puternic pe parcursul acestui roman. Sam și Juliette sunt două personaje bine construite, au vieți total diferite și mi-a plăcut modul în care cei doi s-au cunoscut, dar și povestea lor neobișnuită de dragoste. Sam este un bărbat care a avut parte de o căsnicie terminată brusc și nu are idee că o altă femeie îi va schimba destinul. Pe de altă parte, Juliette este o femeie cu un destin banal, dar nu ghicește ce îi rezervă viitorul. Nu cred că i-aș putea găsi minusuri, deoarece mi-a plăcut enorm și într-un fel m-am regăsit în acest frumos roman. Recomand această celor pasionați de povești de dragoste și de viață. Nu vă temeți că ar fi o carte siropoasă, căci nu e deloc așa. Este o poveste scrisă frumos și într-un stil captivant. Vă aștept cu păreri dacă ați citit cartea!
CITATE
Rabdător, trecu în revistă evenimentele marcante ale ultimelor zile: prima lui întâlnire cu Grace în Central Park, acel articol de ziar datând de a doua zi, care anunţa că Juliette era vie, discuţiile lor despre destinul implacabil contra căruia este inutil să lupţi, mesajul de după moarte pe care i l-a transmis Angela prin desenele ei, acest accident de teleferic menţionat într-o notă de actualitate pe un site-fantomă, fraza asupra căreia a insistat Grace: „Există situaţii când nimic nu poate fi schimbat”.
A petrecut câteva luni pe stradă, înainte de a se refugia în acest loc la o fată pe care a cunoscut-o făcând multe „livrări” în cartier. N-a mai pus piciorul într-o şcoală de la ieşirea din centru. Totuşi, învăţa bine. Era mult peste medie şi mulţi profesori spuneau că e inteligentă. Este adevărat că-i plăcea mult să citească. Dar cărţile nu te apără de frică. Cărţile nu te fac cu adevărat mai puternic. Sau nu le-a citit cu atenţie.
Sam îşi aprinse o ţigară cu vechea lui brichetă din metal tocit. Trase adânc în piept, apoi eliberă fumul în frigul nopţii. De ce era atât de abătut? în orice caz, povestea asta nu putea duce nicăieri. Nu era loc pentru Juliette în viaţa lui. Şi apoi, mai erau minciuna şi greutatea trecutului de care încă nu se vindecase şi despre care Juliette nu ştia nimic.
Sam se prăbuşise brusc într-o stare de apatie. Federica nu-i dăduse vreun semn real care să-l facă să se gândească la posibilitatea ca ea să-şi pună capăt zilelor. Îşi amintea chiar că, în ultimele zile, păruse mai liniştită, înţelegea acum şi motivul: luase deja decizia şi, într-un anume fel, se abandonase acestei salvări fatale ca unei descătuşări.
Din păcate pe asta nu am avut șansa s-o citesc până acum… Dar îți mai recomand și „Fata de hârtie” (mai ales!) și „Chemarea îngerului”, ambele sunt foarte bine scrise și au povești foarte interesante, nu te vei plictisi citindu-le. 😉
Cu siguranta le voi citi 🙂
Am citit „Salveaza-ma” anul trecut si ma asteptam la ceva interesant deoarece citisem deja „Chemarea ingerului” si imi placea stilul lui. Mi-a placut si aceasta carte, Musso are un stil inconfundabil si nu m-am inselat deloc. Mi-a placut rasturnarea de situatii. Cand crezi ca ai prins firul naratiunii iti „tranteste” cate una de ramai cu gura cascata si nu te poti opri acolo, trebuie sa vezi ce se mai intampla, efectiv nu poti s-o lasi din mana. Acum citesc „Ce-as fi eu fara tine?”. Nu am citit decat un capitol insa ma astept tot la ceva a la Guillaume Musso.
Si eu voi citi „Ce-as fi eu fara tine?”. Si da, ai dreptate, Salveaza-ma are in final o rasturnare de situatii care te lasa masca. Am uitat sa scriu asta in recenzie 🙂
Dintre toate cărţile lui Musso, cea mai reuşită rămâne „Şi după …”, publicată în 2007 de RAO INT. în traducerea mea. În multe scrieri, recurge la o nuanţă de s.f. care te depărtează de realitatea posibilă şi acceptabilă. Oricum, este un scriitor de valoare, deşi este profesor de economie la un liceu.
Da, am citit si eu „Si dupa…” si stiu ca am ramas cu un gust amar, adica poti sa ii salvezi pe toti, dar nu pe tine sau pe cei apropiati tie. Si mai ales ca vezi si stii ce va pati, cu atat mai rau te doare. Oricum, ce-i al lui e al lui, are acest dar de a asterne pe hartie povesti care iti merg drept la inima. Acum am vazut ca a aparut inca o carte scrisa de el „Central Park”, a carei recenzie am citit-o si pare interesanta si aceasta…in binecunoscutul stil
Nu am citit inca Central Park, dar vreau sa o fac cat de curand. Multumesc pentru vizita 🙂
Sărumâna
Aveţi dreptate. Când am primit cartea în original, am fost atât de entuziasmat încât nu am avut linişte până când nu am tradus-o. şi am vrut s-o public în propria mea editură. Nefiind Humanitas sau altă mare editură, editorul francez care s-a arătat foarte interesat iniţial de intenţiile mele, s-a complăcut într-o stare greu de explicat, m-a purtat cu vorba şi până la urmă m-a trimis la RAO INT. Numai că respectiva editură a publicat-o abia după un an de zile. De pierdut au fost şi autorul şi cititorii.
Bine că a apărut.
Numai bine
Răzeşu