Chaos (vol. 2 din seria Am murit, din fericire) – Theo Anghel

13769505_1271065716246476_8757442514861263929_n

Autor: Theo Anghel

Naționalitate: română

An apariție: 2016

Număr pagini: 336

Gen carte: fantasy

Nota mea: 5/5

Alte cărți de același autor: Rochia aurie, Întoarcerea (vol. 2 din seria Am murit, din fericire)

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Quantum Publishers

PREZENTARE

Fabuloasele aventuri ale Orianei continuă în 336 pagini de emoție condensată. Ai 336 motive să citești această carte. Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?
Există viață după moarte? Unii vor spune da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.
Există recuperatorii de suflete.Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…

PĂREREA MEA

Vă scriam aici impresiile mele despre primul volum al  seriei Am murit, din fericire și cu bucurie vă anunț că a apărut și al treilea volum care se numește Dincolo. Dacă în primul volum am avut surpriza să aflu mai multe despre Oriana și anturajul din care ajunge să facă parte, cel de-al doilea volum mi-a plăcut la fel de mult și mă bucur că am ajuns să îl citesc. Practic, Chaos este continuarea acțiunii din Întoarcerea și cumva acțiunea mi s-a părut mult mai alertă. De Theo Anghel am mai citit și Rochia aurie, un roman care insistă mai mult pe latura romantică și care, de asemenea, mi-a plăcut enorm.

Greșeam, poate. Nu mai știam nimic despre nimic atunci când dădeam nas în nas cu realitatea oamenilor cârtiță.

Sinceră să fiu, până acum nu prea am citit serii de cărți și asta pentru că aveam o prejudecată cum că durează mult să citesc 3 volume sau mai mult și acum vreo 3-4 ani nici nu citisem fantasy. Însă mulțumită editurii Quantum Publishers ( și căreia îi mulțumesc din nou) am făcut cunoștință și cu latura fantasy a literaturii românești. Credeți-mă pe cuvânt, avem autori contemporani tineri (Theo Anghel, Marina Neagu și mulți alții) care scriu foarte bine și care promit mult. Sper ca editurile noastre să încurajeze aparițiile acestor scriitori și să ajung să citesc tot mai mulți autori români contemporani. (mai mult…)

Momo – Michael Ende

coperta1

Autor: Michael Ende

Naționalitate:germană

An apariție:  1973

Titlu original: Momo

Număr pagini: 304

Gen carte: roman fantasy, basm-roman

Nota mea: 5/5

PREZENTARE:

La marginea unui oraș, printre ruinele unui vechi amfiteatru, își găsește adăpost Momo, o fetiță cu un talent aparte pe care îl folosește pentru a-și ajuta prietenii: în prezenta sa, problemele devin mai puțin împovărătoare, conflictele își află rezolvarea, iar imaginația prinde aripi. Dar într-o zi, pe nesimțite, o organizație fantomatică a unor terifianți „domni cenușii” preia controlul asupra orașului, furându-le oamenilor timpul. Doar Momo are puterea să li se opună, iar cu ajutorul maestrului Ora Și al ciudatei lui broaște-țestoase Casiopeea călătorește dincolo de hotarele timpului pentru a le descoperi secretele întunecate.

PĂREREA MEA:

De Michael Ende mai citisem prin facultate doar Poveste fără sfârșit și țin minte că îmi plăcuse foarte mult. Eram fascinată de stilul inedit al povestitorului și Povestea fără sfârșit mă fermecase cum puțin cărți au mai reușit de atunci. Am tot văzut romanul Momo prin librării, dar nu prea m-a atras gândul la a o citi. Credeam că este o carte banală pentru copii și că pe mine nu are cum să mă impresioneze prea tare.

În zilele noastre, adică în vremea când începea povestea cu Momo, ruina era aproape cu totul uitată. Numai câţiva profesori de ştiinţele antichităţii ştiau despre ea, dar nu se mai interesau de fel de acest subiect deoarece nu mai era nimic de cercetat acolo. Şi nici nu reprezenta ceva demn de a fi văzut în comparaţie cu alte monumente din marele oraş. Astfel că nu mai din când în când se rătăceau câţiva turişti pe acolo, se căţărau printre şirurile de bănci năpădite de ierburi, făceau gălăgie, făceau fotografii spre amintire şi apoi plecau.

Nu știu cum s-a întâmplat, dar coincidența face să achiziționez cartea și să îi dau șansă. După primele 10-15 pagini nu mi se părea cea mai bună alegere, dar mai târziu mi-am dat seama că nu o mai pot lăsa din  mână. Începuse să se precipite acțiunea și erau tot felul de evenimente care mă atrăgeau ca un magnet. (mai mult…)

Cărți din biblioteca mea (3)

Această prezentare necesită JavaScript.

În cele ce urmează vreau să vă prezint alte 3 cărți minunate din biblioteca mea. Toate sunt luate de mine de pe libris.ro și până acum am citit doar una dintre ele. Cărțile sunt: (mai mult…)

« Older Entries Next Entries »