Malad – Alexandru Voicescu

Autor: Alexandru Voicescu

Naționalitate: română

An apariție: 2015 (la Editura Herg Benet)

Număr pagini: 224

Gen carte: roman, ficțiune

Nota mea: 5/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.

În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.

PĂREREA MEA

Corect ar fi să încep prin a vă spune că atunci când am primit exemplarul acestei cărți de la editură am simțit că va fi o lectură halucinantă. Titlul este captivant, coperta este faină tare și mă așteptam ca și romanul în sine să mă captiveze. A trecut cred că vreo săptămână de la lectura lui și eu tot nu reușesc să îmi formez o impresie. Este greu să îți formezi o părere atunci când începi să citești o carte, parcurgi vreo 20 de pagini și apoi îți dai seama că ceva nu e în regulă, că s-ar putea să nu fi fost tu suficient de atent la detalii.

Un păr fucsia extravagant, țepos, cu trei șuvițe albastre spre sprânceana din stânga, lăsate mai lungi cam cu cinci centimetri decât restul. Dermatograf vinețiu aplicat extra, ridicat asemeni ochilor de pisică. Avea sânii conturați ferm, cu un decolteu suficient descoperit de tricoul neimprimat.

Stilul cărții nu este atât de accesibil (deși are un pic peste 200 de pagini), cel puțin nu este accesibil  și ușor de înțeles celor neobișnuiți cu acest stil. Spun asta pentru că există o întreagă filosofie în jurul personajului principal și evenimentele neobișnuite de care are parte, fac din roman o carte altfel. Cel puțin pentru mine. Cartea începe lent, aflăm multe detalii despre Andrei, despre viața lui și despre evenimentul la care va lua parte. Însă pânza de păianjen țesută pe tot parcursul cărții va începe să se destrame abia spre final, atunci când ne sunt lămurite multe semne de întrebare. Refuz să vă dezvălui multe din acțiunea cărții, mai ales ca să nu piardă din farmec. Așa că prefer să vă spun doar impresiile mele.

Am dat instinctiv înapoi atunci când lentila unei drone recorder s-a ridicat brusc, trimițând pe ecran o sclipire brutală la contactul cu cerul format din nori de cenușă. Pentru o clipă, o lumină vie și inegală mi-a izbit retina. Câteva raze de soare trecuseră de perdeaua gri înecăcios, pentru a dispărea la fel de repede.

Malad este un roman îndrăzneț (atât prin limbaj, cât și prin scriitură) și nu știu dacă l-aș putea încadra într-un gen anume. L-aș putea include în categoria povești de viață, adică povestea unui tânăr cu o existență banală, dar mai apoi l-aș putea include într-o categorie a fantasticului, datorită mai ales răsturnărilor neobișnuite de situație. Mi-a plăcut romanul destul de mult, dar am insistat să îi dau 5/5 steluțe pentru îndrăzneala de care dă dovadă autorul, pentru complexitatea personajului principal și pentru atmosfera halucinantă în care te poartă încă de la prima pagină.

Iar numele tău, Andrei Marcus, era următorul pe lista de sacrificiu a Grupului, lucru care trebuia împiedicat cu orice preț, chiar li cu prețul crimei. Pentru că tu ești altfel, Andrei Marcus, așa cum Ioana a fost altfel. Tu ești acum ultimul perfect bogumil.

Dacă prima parte a romanului mi s-a părut fascinantă, aveam să descopăr cu uimire că cea de a doua îmi rezervă mai multe surprize și că atunci când voi lăsa cartea din mână, îmi va lua ceva să îmi revin. Finalul este într-adevăr imprevizibil pentru mine și mă bucur că editura mi-a oferit șansa să îl cunosc pe scriitorul Alexandru Voicescu prin intermediul acestui roman. Părerea mea este că acest autor promite mult și ar fi păcat să nu mai publice și alte cărți. Deja sunt nerăbdătoare să văd ce alte surprize literare ne mai oferă în viitor.

Așadar, vă recomand acest roman pentru complexitatea lui, pentru modul în care scriitorul jonglează frumos și cumințel cu personajele sale, ca mai apoi să le metamorfozeze în personaje halucinante și fascinante deopotrivă. Mii de mulțumiri editurii Herg Benet pentru exemplar.

Voi ați citit această carte? Cum vi s-a părut?