Regatul sufletelor pierdute – Ana-Maria Negrilă

Autor: Ana Maria Negrilă

Naționalitate: română

An apariție: 2016

Gen carte: SF

Număr pagini: 464

Serie: Stelarium

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Crux Publishing

PREZENTARE

La un deceniu de la apariția Împăratului ghețurilor, Ana-Maria Negrilă revine cu un roman mai vast și mai ambițios, Regatul sufletelor pierdute – primul dintr-o serie space opera. Când spun „vast”, mă gândesc la dimensiuni comparabile cu Primăvara Helliconiei. Când spun „ambițios”, mă gândesc la o structură narativă multi-plan precum cea din Dune. Iar când spun „space opera”, mă gândesc la o societate imaginară complexă de genul celor din Seria Culturii. (Lect. Univ. Dr. Florin Pîtea)

PĂREREA MEA

Acesta este primul meu contact literar cu stilul Anei-Maria Negilă și trebuie să recunosc că nu mă așteptam la un așa colos de carte, complex și foarte bine documentat. Nu am cine știe ce experiență în ceea ce privește lectura romanelor SF, dar am avut bucuria ca prin această carte minunată să descopăr ceva la care nici nu visam. Încă de la începutul acestui roman ai senzația că te-ai pierdut, de vină fiind multitudinea de personaje, dialogul amplu și inedit dintre personaje. Ca să nu mai pomenesc de toate descrierile ce utilizează termeni științifici și nu numai.

Câtva timp s-a dezbătut dacă personalitatea ta să fie ştearsă din acest trup pentru a-l reda adevăratului Adrew, deşi nu cred să mai fi rămas mare lucru din el. Tars Denden a susţinut această soluţie. Eu am vrut să-ţi acord o şansă, date fiind circumstanţele, aşa că până la urmă, s-a convenit să ţi se înainteze o propunere din partea Forţei de Ordine. Sper că n-am făcut o greşeală, dar cred că te cunosc destul de bine şi, dacă putem ajunge la o soluţie avantajoasă pentru ambele părţi, nu văd de ce să nu încercăm.

La începutul cărții găsim o listă cu personajele romanului, lucru care ar trebui să aducă lumină în confuzia creată de apariția lor. Personal, recunosc că am fost derutată de acest număr mare de personaje și mi-a fost greu să mă concentrez pe fiecare în parte. Este un roman greuț ca stil, dar cum am mai spus, complex și foarte interesant. Este dificil să nu fi citit mult SF și să te trezești brusc cu o asemenea carte în față. Însă sper ca pentru amatorii de SF în special să fie mai ușor de înțeles și asimilat.

După moartea agentului, efectul stimulentului trecuse şi-l lăsase tremurând de epuizare, incapabil să mai facă un pas. Îl căraseră pe sus în levitatorul lui Verrus acompaniat de urletele inumane ale lui Apoc, care credea că îl omorâse. Se ghemuise pe o banchetă şi stătuse acolo, refuzând să vorbească. Nu vedea în faţa ochilor decât mâna enormă şi însângerată a lui Apoc şi trupul frânt al bărbatului, pe care nici nu-l cunoştea.

I-am dat 4 din 5 steluțe tocmai pentru acest motiv: numărul foarte de personaje și o acțiune care parcă se prelungește prea mult. Deși nu ar fi trebuit să zic asta, nefiind scriitor și nu am dreptul acesta, cred că acest volum putea fi împărțit în două volume. Astfel, era mai facil să urmăresc acțiunea cărții și să fiu mai captivată decât am fost. Cu toate acestea, este un roman foarte bun și nu cred că sunt numeroși scriitorii care reușesc să creeze o asemenea capodoperă. Vă recomand acest roman mai ales amatorilor genului SF, dar și celor care vor să afle detalii despre un univers diferit de cel în care trăim noi.Mulțumesc încă o dată editurii pentru exemplar!

Voi ați citit cartea?Ce impresie v-a lăsat?