Cadoul – Cecelia Ahern (recenzie)

Autor: Cecelia Ahern

Naționalitate: irlandeză

An apariție: 2008

Număr pagini: 305

Gen carte: dragoste, ficțiune

Nota mea: 5/5

Singura carte de la Cecelia Ahern pe care am citit-o era Mulțumesc pentru amintiri, o poveste care reprezintă o adevărată lecție de viață. Țin minte că îmi plăcuse mult și abia așteptam să mai citesc și altceva de aceeași autoare. Mai am prin bibliotecă Prietenul nevăzut și P.S. Te iubesc, dar în cazul ultimei am văzut deja filmul, iar cartea și-a cam pierdut farmecul pentru moment. Însă s-a întâmplat ca pe 2 ianuarie din acest an să primesc cadou de la viitorul meu soț (căruia îi mulțumesc pentru că are mereu grijă de mine) două cărți minunate, iar una dintre ele să fie Cadoul – un roman numai bun de oferit în dar.

Puteți observa că are o copertă mai mult decât atractivă, iar conținutul său este pe măsură. Dacă ați mai citit vreo carte scrisă de Cecelia Ahern, probabil ați observat stilul captivant, ușurel și relaxant în care scrie, dar și temele interesante pe care le abordează.

Cadoul este o carte despre familie, despre Crăciun și despre prietenie. Personal, ador volumele care combină frumos temele existențiale cu lecțiile de viață. Titlul este mai degrabă metaforic, deoarece prezintă ocazia pe care unul dintre personajele cărții o oferă altui personaj; dacă veți citi romanul, veți înțelege exact despre ce vorbesc.

Personajele sunt destul de numeroase, dar cel asupra căruia îmi voi concentra atenția este Lou Suffern. Acesta este un bărbat căsătorit, cu doi copii și cu un serviciu care îi solicită foarte mult timp. Nu are deloc timp pentru familie, relația cu soția scârțâie puternic, își dezamăgește copiii și crede că munca este mai presus de orice. Viața lui ia o întorsătură neașteptată când îl cunoaște pe Gabe, un cerșetor căruia Lou îi va oferi un loc de muncă la firma sa și alături de care va descoperi că viața ar trebui trăită altfel.

Cartea are doar 305 pagini și îți provoacă stări contradictorii: m-am înfuriat când Lou nu se ținea de promisiuni, mi-a fost milă de soția lui când suferea din cauza comportamentului său, iar de copii nu mai zic, deoarece ei sunt cei mai afectați. Mi-a plăcut mult de tot această carte, mai ales pentru faptul că este o poveste desprinsă din realitate și, din câte am înțeles, toate scrierile acestei autoare au la final o morală și o învățătură. Cartea este mult mai complexă decât v-am prezentat-o eu, dar nu vă mai dezvălui nimic. Vă las să o citiți și să reveniți cu o părere.

CITATE

La începutul cărții am spus că e o poveste despre o persoană care se descoperă pe sine. Un om al cărui suflet este revelat celor pentru care contează. Iar el descoperă ceea ce contează cu adevărat. Ați crezut că vorbeam despre Lou Suffern, nu-i așa? Vorbeam despre fiecare dintre noi.

Nu știa că nu putea să-i spună el vieții când era momentul să învețe, ci că viața îi va da o lecție când va fi pregătit. Nu știa că nu poți apăsa doar niște butoane pentru a ști totul: că erau niște butoane din adâncul lui pe care trebuia să le apese.

Făcuse mari sacrificii pentru a ajunge acolo unde se afla. Își iubea munca, era profesionist adevărat, dedicat fiecărui aspect al ei.

În schimb trimisese torpile de frică și îngrijorare drept spre inima lui și în stomac. În locurile acelea două. În același timp.