Cititorul – Bernard Schlink (recenzie)

Autor: Bernard Schlink

Naționalitate: germană

An apariție: 1995

Gen carte: ficțiune istorică, dragoste

Număr pagini: 216

Ecranizare: 2008

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Cititorul este tulburătoarea poveste a unei iubiri neobișnuite, dintre un adolescent și o femeie cu douăzeci de ani mai în vârstă. Povestea lor se întrerupe, dar se reia neașteptat după câțiva ani, când tânărul, acum student, își regăsește iubita de altădată judecată pentru faptele comise pe vremea când era supraveghetoare într-un lagăr SS din apropierea Cracoviei.

Romanul a inspirat o ecranizare de succes (cu Ralph Fiennes și Kate Winslet în rolurile principale), care a fost de cinci ori nominalizată la Oscar și la Premiile Bafta și a câștigat un Glob de Aur.

PĂREREA MEA

Cititorul este considerat cel mai bun roman al scriitorului german Bernard Schlink  și este în același timp prima carte pe care am citit-o de la acest autor. Nu pot să spun că mi-a plăcut mult, dar nici nu mi-a displăcut. Mi s-a părut interesantă ideea centrală a cărții, cea în care El îi citește Ei și fascinația femeii pentru cărți.

În anii următori am visat casa mereu. Visurile erau asemănătoare, variaţiuni ale aceluiaşi vis. Merg printr-un oraş străin şi văd casa. Se află într-un şir de case, într-un cartier necunoscut mie. Încurcat, merg mai departe pentru că recunosc casa, dar nu şi cartierul. Apoi, dintr-o dată, îmi dau seama că am văzut-o undeva.

De la începutul cărții te întrebi de ce este ea atât de dornică să i se citească, dar pe la mijlocul romanului aflăm și care este motivul pentru care face asta. Am ales să citesc acest roman dintr-o listă lungă de lecturi, iar anul 2016 este pentru mine un an în care descopăr mulți autori pe care nu i-am mai citit până acum. Știu că există și o ecranizare pentru acest roman, dar încă nu am văzut-o.

Este încă una din imaginile rămase de la Hanna. Le-am înregistrat, le pot proiecta pe un ecran interior şi le pot contempla neschimbate, neuzate. Uneori nu mă gândesc mult timp la ele. Dar ele revin mereu şi mi se întâmpla să le proiectez pe ecranul meu interior şi să simt nevoia să le contemplu de mai multe ori una după alta. Una o reprezintă Hanna care îşi încalţă ciorapii în bucătărie.

Temele romanului sunt iubirea și istoria, cele două fiind combinate armonios de scriitor. Din titlu ne putem da seama că unul dintre personaje va juca un rol primordial, iar scriitorul îi va oferi un scop aparte în această carte. Mi se pare interesant ca eu, ca cititor, să citesc o carte care poartă numele de Cititorul. Iar titlul cred că este suficient să vă facă să citiți cartea.

Pentru că şi în toate celelalte lucruri pe care le făceam, stăteam parcă alături de mine şi priveam la mine însumi din afară, la universitate, sau când eram împreună cu părinţii şi fraţii, cu prietenii, relaţiile mele cu ceilalţi funcţionau, dar în lăuntrul meu nu participăm.

Personajele cărții nu sunt numeroase, iar acțiunea nu mi s-a părut foarte complicată. Personajul principal masculin al cărții este Michael Berg, un tânăr de 15 ani care se va îndrăgosti de o femeie de 36 de ani, taxatoare de bilete. Romanul abundă în scene pline de erotism, iar acest lucru face din acest roman unul destul de îndrăzneț. Și trebuie să recunosc că asta nu prea mi-a plăcut.

Voiam să înţeleg şi în acelaşi timp să condamn crima Hannei. Dar era prea îngrozitor. Dacă încercam s-o înţeleg, aveam sentimentul că n-o mai condamnam atât, cum merită de fapt. Dacă o condamnam aşa cum merită, nu mai rămânea loc pentru înţelegere. Totuşi, voiam s-o înţeleg pe Hanna; să n-o înţeleg, însemna s-o trădez din nou. N-am scos-o la capăt. Încercam să mă confrunt cu ambele lucruri: cu înţelegerea şi cu condamnarea. Dar erau incompatibile.

Secretul pe care Hanna îl ascunde îi va întoarce lui Michael viața pe dos și îi va distanța. Nu vreau să vă dezvălui chiar farmecul cărții, ci doar vreau să vă zic că acest roman are și multe părți frumoase. Eu am citit cartea în vreo 6 zile și asta pentru că am mai citit una în paralel. Mi-a plăcut, însă mi-aș fi dorit un alt final. Cei care au citit cartea, înțeleg de ce spun asta. Recomand cartea celor interesați de romane ce au ca temă iubirea și/sau istoria și celor care vor să descopere un scriitor ce promite mult.

Voi ați citit cartea?Cum vi s-a părut?