Matilda – Roald Dahl (recenzie)

Autor: Roald Dahl

Naționalitate: britanică

An apariție: 1988

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 240

Ecranizare: 1996

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

Tatăl ei e un infractor, iar mama, o femeie cicălitoare şi nu tocmai inteligentă. Cei doi cred că Matilda e o adevărată pacoste care pierde prea mult timp cu cititul în loc să se uite la televizor, ca oamenii normali… Nici îngrozitoarea domnişoară Trunchbull, directoarea şcolii, nu are o părere mai bună despre micuţa pasionată de lectură. 
Dar Matilda nu e chiar singură. Domnişoara Honey, învăţătoarea ei, ştie că fetiţa e un geniu şi că ascunde câţiva aşi în mânecă.

PĂREREA MEA

Este prima carte a lui Dahl pe care eu o citesc și am fost plăcut surprinsă să descopăr o carte relaxantă și minunată. Scriitorul britanic Roald Dahl are multe cărți pentru copii și mă bucur că l-am descopăr, chiar dacă am 27 de ani și a cam trecut timpul cărților pentru copii. Însă să știți că eu consider această carte potrivită pentru toate vârstele. Eram sigură că o să-mi placă și chiar așa a fost. Stilul este relaxant, te atrage ca un magnet și parcă te simți iar copil.

Matilda este o fetiță deosebită care descoperă niște abilități aparte, în ciuda familiei-dezastru pe care o are. Cel mai mult mi-a plăcut faptul că iubește cititul de la o vârstă fragedă și are o inteligență care depășește vârsta ei. Părinții nu au timp de ea, o ignoră, iar ea probabil că își găsește în cărți refugiul ideal. Mulți copii din ziua de azi duc viața Matildei, fiind ignorați de proprii părinți și asta este trist.Însă prietenia cu învățătoarea sa și descoperirea cărților îi mai îndulcesc fetei existența.Părinții săi sunt ciudați și au un nume predestinat: Wormwood (vierme de pădure).

Cartea se citește foarte ușor și aș recomanda tuturor vârstelor, fiind mai ales potrivită pentru copii. Veți descoperi un copil deosebit, cu abilități deosebite și cu o viață imprevizibilă. Nu vreau să spun prea multe despre carte, deoarece și-ar pierde farmecul. Există o ecranizare din 1996, dar am văzut când eram mai mică. Pe atunci nu știam că la baza filmului stă o carte atât de frumoasă. Sunt curioasă dacă voi ați citit cartea și v-a plăcut.

CITATE

— N-am putut niciodată să înţeleg de ce copiii mici sunt aşa de scârboşi. îmi otrăvesc viaţa, ca nişte insecte. Trebuie să scapi de ei cât de repede poţi. De muşte scapi dând cu spray sau punând hârtie de prins muşte. M-am gândit de multe ori că ar trebui să se inventeze un spray pentru copii. Ce nemaipomenit ar fi să pot să intru în clasă eu o bombă de spray uriaşă şi să pulverizez din ea. Sau şi mai bine să am nişte fâşii lungi de hârtie cu lipici. Aş agăţa-o în jurul şcolii, v-aţi lipi de ea şi acolo v-ar fi sfârşitul. N-ar fi o idee bună, domnişoară Honey?

Domnul şi doamna Wormwood erau doi astfel de părinţi. Aveau un băiat pe care-l chema Michael şi o fetiţă pe care o chema Matilda. Aceşti părinţi se uitau la Matilda mai ales, ca la un gunoi. Gunoiul este ceva ce trebuie să tolerezi până vine vremea să-l arunci afară. Domnul şi doamna Wormwood aşteptau cu multă nerăbdare să vină vremea să o arunce afară pe fiica lor, de preferat în ţara vecină sau mai departe decât atât.