Blestemul zorilor (vol. 2 din seria Neamul Corbilor) – Lavinia Călina

 

blestemul -calina

Autor: Lavinia Călina

Naționalitate: română

An apariție: 2016 (la Editura Herg Benet)

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 293

Nota mea: 5/5

Alte cărți de aceeași autoare: Copiii întunericului (vol. 1 din seria Neamul Corbilor), Zona zero

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

Despărțite de încrâncenata luptă a magiei, luptă la care nu și-au dorit să ia parte, reîntâlnirea dintre Nicol și Roxana nu este cea așteptată. Ambele tinere fete intră în mrejele fără scăpare ale propriilor Neamuri, adâncindu-se treptat în fapte care le determină, aparent, să își piardă identitatea. Iar viziunea cea mai întunecată, acea viziune o morții și a crimei de neînchipuit, pare să prindă contur din ce în ce mai puternic. Un contur negru… al destinului neînduplecat.

Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.

PĂREREA MEA

Vă povesteam aici ce impresie mi-a lăsat primul volum al seriei și vreau să vă spun că cel de-al doilea volum mi s-a părut la fel de palpitant. Cum am mai spus deja și în alte recenzii, legătura mea cu literatura fantasy românească nu a fost una foarte strânsă, dar tinde spre una din ce în ce mai puternică. Pe Lavinia Călina am descoperit-o datorită editurii Herg Benet, cu care am o frumoasă colaborare. Este unul dintre autorii români tineri care promite și personal îmi doresc să citesc cât mai multe cărți scrise de ea.

Când ultima fărâmă de energie a trecut prin degetele mele, mi-am tras mâna li l-am privit pe bărbat. Supraviețuise. Eram oarecum impresionată, nu mulți trăiau după acest proces, iar bărbatul din fața mea era deja într-o stare oribilă.

De Lavinia Călina am mai citit până acum primul volum din seria Neamul Corbilor (care se numește Copiii întunericului ) și Zona zero, o carte cu o altă temă interesantă căreia o să îi fac curând o recenzie separată. Mi-a plăcut enorm primul volum al seriei și la fel a fost și cu acesta. Romanul are puțin sub 300 de pagini și te invită la o lectură ușurică, relaxantă și extrem de palpitantă.

Dacă un vrăjitor ce a jurat credință unui Neam face un copil cu altul ce nu a depus un jurământ, iar e ok, pentru că cel mic se naște direct cu semnul Neamului din care face parte tata sau mama.

(mai mult…)

Dincolo – Theo Anghel (Vol. 3 din seria Am murit, din fericire)

dincolo-coperta-1-rgb

Autor: Theo Anghel

Naționalitate: română

An apariție: 2016

Număr pagini: 330

Gen carte: fantasy

Nota mea: 5/5

Alte cărți de același autor: Rochia aurie, Întoarcerea , Chaos

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Quantum Publishers

PREZENTARE

După extragere, Oriana ajunge Dincolo, alături de cei doi îngeri, Ama și Abel. În așteptarea judecății, se petrec lucruri care răstoarnă toate ideile ei despre ce credea că i se poate întâmpla pe acest tărâm…

PĂREREA MEA

De Theo Anghel am mai citit până acum alte 3 cărți: Rochia aurie (o carte romantică deosebită), Întoarcerea și Chaos (care sunt primele două volume din minunata serie Am murit, din fericire). Toate mi-au plăcut enorm și mă bucur că am reușit să descopăr o autoare atât de interesantă. Recunosc că eram foarte curioasă să citesc și al treilea volum din seria Am murit, din fericire și am fost în extaz când editura mi l-a trimis spre recenzie. Nu știu dacă aș putea spune care dintre cele 3 volume ale seriei mi-a plăcut cel mai mult, dar cred că aici l-aș putea menționa pe primul. Acela este volumul care m-a impresionat cel mai tare.

Când am reintrat în Transeo, ceilalți se feriră de mine ca de o ciumată. Unii mă priveau curioși, iar alții plini de ciudă. Se dădeau în lături pe măsură ce înaintam spre locul meu din spatele taberei. Nu eram specială și aproape îmi era ciudă că aveam ceva care mă deosebea de ei.

Volumul al treilea schimbă un pic registrul literar și oferă o acțiune altfel la care eu personal nu mă așteptam. Oriana și cei doi îngeri ai săi sunt extrași și ajung în Purgatoriu, loc în care vor cunoaște persoane noi și vor avea parte de multe peripeții. Mi-a plăcut faptul că scriitoarea  nu și-a pierdut simțul umorului și a introdus în replicile personajelor cuvinte hazlii care m-au binedispus și înveselit. (mai mult…)

Zorba grecul – Nikos Kazantzakis

zorba-grecul_2011

Autor: Nikos Kazantzakis

Naționalitate: greacă

Titlu original:  Βίος και πολιτεία του Αλέξη Ζορμπά

An apariție: 1946

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 335

Ecranizare1964

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Zorba Grecul – de la celebrul film realizat în 1964 de Mihalis Kakoyannis și încununat cu 3 premii Oscar -, cu acest titlu a intrat în conștiința publicului de pretutindeni romanul lui Nikos Kazantzakis .Viața și peripețiile lui Alexis Zorbas. Pentru tânărul narator intelectual, întâlnirea cu Zorbas, într-o dimineața cețoasă, pe țărmul Greciei continentale, se dovedește providențială: călăuzit de noul său prieten, acesta descoperă atât frumusețea aspră a unei umanități atemporale, cât și răspunsul la întrebările metafizice care îl condamnau la inacțiune. Asemenea lui Falstaff sau lui Sancho Panza, Zorbas ii oferă o nouă cheie a înțelegerii lumii. Datorită lui, naratorul îndrăznește să caute dragostea; alături de el, asistă neputincios la spectacolul violenței și al morții.

„Alexis Zorbas este omul primitiv, acea forță a naturii care spulberă, uneori brutal, dilemele intelectualului, eliberându-i sufletul de neliniștile otrăvitoare.” –Petros Haris

 

PĂREREA MEA

Eram copil și era difuzată la televizor ecranizarea acestui roman, dar bineînțeles că până acum câțiva ani nu știam că are o carte la bază. Nu pot să spun că m-a impresionat foarte tare, ci ma degrabă rămân neutră în ceea ce privește impresiile mele. Nu am mai citit până acum nimic de acest scriitor grec (și nici un alt scriitor grec) și este greu să îmi dau seama dacă îmi place stilul său de scriere. Cred că aveam așteptări mult mai mari de la acest roman, dar i-am dat totuși 4 din 5 steluțe pentru că multă lume îl laudă și s-ar putea doar să nu fie genul meu de carte.

Asta-i libertatea, gândeam eu. Să ai o pasiune, să aduni grămadă monedele de aur și, deodată, să-ţi învingi pasiunea şi să-ţi azvârli comoara în cele patru vânturi. Să te eliberezi de-o pasiune pentru a te supune alteia, mai nobilă. Dar nu cumva e şi asta tot o forma de sclavie? Să te sacrifici pentru o idee, pentru neamul tău, pentru Dumnezeu? Sau, cu cât stăpânul se plasează mai la înălţime, cu-atât funia sclavului se lungeşte? Ar putea atunci să se zbenguie şi să zburde pe-o arena încăpătoare şi să moara fără a da de funie. Asta se numeşte aşadar libertate?

Nu pot să vă spun exact ce gen de carte este, deoarece poate fi foarte bine povestea unui destin aparte, o carte despre relațiile cu femeile sau pur și simplu, o poveste de viață. Și nici o temă anume nu pot desprinde din această carte, deoarece sunt mai multe: iubirea, prietenia, muzica, natura. Sună de parcă aș vorbi despre o poezie, și nu de un roman. (mai mult…)

« Older Entries Next Entries »