Autor: Liviu Surugiu
Naționalitate: română
An apariție: 2015 (la Editura Tracus Arte)
Gen carte: povestiri, ficțiune, fantasy, SF
Număr pagini: 250
Nota mea: 5/5
Puteți găsi cartea AICI sau AICI
Primită de la: Editura Tracus Arte
PREZENTARE
V-ați întrebat vreodată ce se întâmplă cu visele unui om care moare în faza REM a somnului? Dar dacă cineva ar avea, în permanență, umbra modificată? Ar putea fi educați copiii cu dizabilități prin metoda dresajului canin?! Sunt cu adevărat mâinile uneltelor creierului? Care ar fi legătura dintre o navă spațială și Dumnezeu?
Va reuși o femeie care naște în vis… să-și vadă copilul în lumea reală?! Oare amprentele ne separă sau ne adună? Și dacă toată lumea, cu excepția ta, nu reprezintă nimic altceva decât un vis?
PĂREREA MEA
Deși odată cu începerea activității la catedră timpul nu îmi mai ajunge ca înainte, tot mă străduiesc să citesc ori de câte ori pot. Am primit această carte minunată de la Editura Tracus Arte căreia îi mulțumesc și vreau să vă spun că primirea sa a fost pentru mine o adevărată surpriză. Până acum nu am mai citit nimic de Liviu Surugiu și nici nu auzisem de acest autor. Mare păcat, pentru că este un scriitor valoros care scrie foarte bine.
Fiecare deget purta amprenta unui chip micuț și ticălos, din care medicul nu recunoscu nici unul.
Rămășițele viselor este de fapt un volum de povestiri fantastice care au ca subiect principal neprevăzutul. Fiecare dintre aceste 13 este unică și are ceva special. Recunosc că unele dintre ele m-au atras mai mult (cum ar fi Adevărul despre Woopy sau Castelul câinilor), iar altele mai puțin. Titlul cărții este mai mult decât interesant, oferind detalii prețioase despre cuprinsul inedit al volumului. Personajele acestor povestiri sunt parcă desprinse dintr-o altă realitate și ceea ce fac ele aduc de multe ori consecințe grave. Vă spun că veți găsi în aceste povestiri mai mult decât vă așteptați, deoarece nuanțele fantastice ale povestirilor sunt extrem de bine conturate.
Lumea nu te iartă, când ești altfel. Pui în pericol mersul lucrurilor. În plus, câinii, altminteri temperați, devin agresivi cu cei singuri. Întotdeauna cu cei singuri.
O parte dintre povestiri au un final care te lasă mască și mie personal mi-aș fi dorit mai multe povestiri în acest volum. Cu siguranță voi căuta și alte cărți de Liviu Surugiu, mai ales pentru că sunt curioasă să mai citesc ceva de el. Una dintre temele preferate de autor aici este visul, temă care pentru noi oamenii este încă insuficient de bine explorată. O idee care mi-a atras ideea (deși au fost zeci de idei care mi-au captat atenția) a fost cea potrivit căreia există posibilitatea ca o femeie să nască în vis. Recunosc că această idee mi s-a părut foarte ciudată și clar imposibilă. Însă nu se știe niciodată ce ne rezervă viitorul.
Ziua de mâine începe să devină un vis. Deși nimeni nu doarme în orașul morții.
Fără să vă mai dezvălui din farmecul acestui volum de povestiri, vi-l recomand cu mult drag, cu mențiunea că trebuie să vă pregătiți intens pentru ce veți citi. Autorul vă va purta într-o călătorie fantastică care vă va desprinde total de realitate. Citiți repede cartea și reveniți cu o părere. Mulțumesc editurii încă o dată!