Gramatica lui Dumnezeu – Stefano Benni (recenzie)

Autor: Stefano Benni

Naționalitate: italiană

An apariție: 2016 (la editura Nemira)

Gen carte: ficțiune, povestiri

Număr pagini:264

Nota mea: 5/5

Puteți găsi cartea AICI (dacă vă grăbiți primiți o reducere )

Primită de la: Editura Nemira

PREZENTARE

Domnul Remo și câinele Boomerang se avântă într-un „joc“ nou. Pasagerul Fifoni e obsedat de atacuri teroriste și îi îngrozește pe însoțitorii de zbor. Matusalemicul bunic Leone, aflat într-un scaun cu rotile, pare condamnat la nemurire. Zeii manevrează pe cai de neînțeles viețile oamenilor. Iar „dintre zeii plăsmuiți de oameni“, spunea un filosof antic, „cel mai generos e cel care din mai multe singurătăți a făcut o zi de fericire“.

Stefano Benni a scris „cartea lumii“, circ al fericirii și mai ales al singurătăților. Comicul infernal, grotescul și absurdul se întâlnesc în 25 de povești în care trăiesc, sub zodia imprevizibilului, eroi, șarlatani, divinități antice și multe creaturi enigmatice, iar viața își vede liniștită de frumusețile și de cruzimile ei.

PĂREREA MEA

Am primit această carte de la editura Nemira care este cel mai nou colaborator al blogului și căreia țin să îi mulțumesc pentru seriozitate și promptitudine. Când am primit cartea am crezut că este un roman, nicidecum o carte de povestiri.

Până de curând nu eram fana povestirilor, dar a fost suficient să dau peste câteva cărți interesante care să îmi schimbe părerea. Acest volum de nici 300 de pagini a fost pentru mine o adevărată surpriză și una extrem de plăcută. Cum să nu vrei să îl citești când are un  titlu atât de sugestiv și o copertă atât de luminoasă?

Volumul de față cuprinde 25 de povestiri, unele mai scurte, altele mai lunguțe. Recunosc însă că nu m-au captivat chiar toate, o parte dintre ele fiind parcă prea scurte.

Tema principală a povestirilor este singurătatea și este surprins felul în care fiecare personaj al povestirilor caută să scape de ea. În prima povestire a cărții, Boomerang, întâlnim un bărbat care dorește să scape de câinele său, dar ca un dat al sorții, va fi urmărit de acesta până în ultima sa clipă. Aparent pare o povestire banală, dar are un final care te trezește brusc la realitate. Așa se întâmplă și cu celelalte povestiri: fiecare are un final care tulbură.

Tema cărții este destinul uman și felul în care fiecare persoană reușește să scape de singurătate. Titlul mi s-a părut o metaforă foarte frumoasă care m-a dus cu gândul la destinul nostru hărăzit de Dumnezeu care este (sau nu?) stabilit încă de la naștere. Mi-a plăcut că autorul îndrăznește să creeze povești de viață neobișnuite și mai ales, că are haz. Îmbină cumva tragicul cu umorul, rezultând un amestec ciudat de povești aparte.

Aceste personaje sunt atât oameni în vârstă, cât și tineri, iar fiecare dintre ei are o poveste unică care, zic eu, merită cunoscută. Cu siguranță vă veți regăsi măcar în una dintre cele 25 de povestiri atât de diferite, dar atât de frumoase. Cartea mi-a întrecut așteptările și sunt tot mai curioasă să citesc și alte cărți scrise de acest autor italian.

Recomand cartea celor pasionați de povestiri și nu numai, celor care vor o carte ușurică, cu un stil accesibil, care are mult haz. Sunt sigură că o să vă placă! Voi ați citit cartea?Cum vi s-a părut?

CITATE

Vă veți întreba cu siguranță dacă nu aveam nimic care să placă unei fete. Ba da, știam multe poezii pe de rost, aveam o voce frumoasă și mă atașam cumplit de mult. (Un trandafir roșu)

Povestea mea începe ca toate poveștile care încep prost. Tată la pușcărie, mamă nebună și disperată, care dispare. (Pe neve)

Într-o zi, pe nepusă masă, domnul Remo a începu să nu-și mai suporte câinele.Nu era un om rău. Dar ceva se frânsese în el de când îi murise soția. (Boomerang)