În orele friguroase ale dimineții, sute de șomeri disperați se așază la coada unui târg de joburi într-un oraș din Midwest. Din senin, șoferul unui Mercedes furat sparge mulțimea și ii calcă cu mașina pe oamenii nevinovați care așteptau la porțile târgului, apoi dă cu spatele și ii atacă din nou pe cei rămași în picioare. Opt oameni sunt uciși și alți cinsprezece sunt răniți. Ucigașul fuge de la locul faptei.
După câteva luni de la incident, într-o altă parte a orașului, Bill Hodges, un polițist pensionat, este încă bântuit de aceasta crimă neelucidată. Într-o zi, o scrisoare anonimă primita de la cel care revendică atacul îl scoate pe Hodges din depresie și apatie în momentul în care amenință cu o noua agresiune și mai violentă. Bill Hodges nu mai are timp de pierdut și trebuie să pornească pe urmele ucigașului pentru a preveni moartea a mii de oameni nevinovați.
În noul său roman, maestrul thrillerului, Stephen King, ne arată mecanismele înfricoșătoare din mintea rece a unui criminal lipsit de emoție, o lectură pe care nu o veți uita prea curând.
PĂREREA MEA
De Stephen King am citit până acum doar două cărți, aceasta fiind a treia. Mult timp nu am vrut să îl citesc, deoarece nu aveam o părere prea favorabilă despre cărțile sale, dar la un moment dat am citit romanul O mână de oase care m-a dezamăgit destul de tare, iar acela a fost momentul în care am zis că nu îl voi mai citi. Însă aveam o altă carte în bibliotecă pe care multă lume o lăuda și am zis că poate mai merită o șansă. Acea carte este Cimitirul animalelor și mi-a plăcut foarte tare! Dacă faceți click pe titlurile celor două cărți, puteți afla părerea mea completă despre ele.
Cum bine vă puteți da seama, multă lume îl consideră pe King un scriitor mediocru, dar care are și cărți bune. Depinde ce fel de carte nimeriți. Revenind la Mr. Mercedes, vreau să vă spun că eu am ales-o din cărțile apărute la Editura Nemira și ei au fost foarte drăguți când au pus-o în colet. Are o copertă frumoasă, sugestivă și titlu un pic mai neobișnuit. Nu mi-a fost clar ce înseamnă decât după ce am citit vreo 20 de pagini.
Nu pot să zic că aveam așteptări prea mari de la această carte, dar cumva simțeam că este ceva bun în ea. Stilul cărții este accesibil, deși timpul limitat nu mi-a permis să o termin atât de repede. Are mai puțin de 500 de pagini, dar nu mi s-a părut o carte imposibil de citit.
Este un thriller cu părți șocante și foarte șocante, te ține cu sufletul la gură după un anumit număr de pagini și practic toată cartea este un joc de-a șoarecele și pisica dintre un detectiv proaspăt pensionat și un psihopat.
Tema cărții este misterul și mi-a plăcut cel mai mult psihologicul, partea în care sunt urmărite reacțiile personajelor pe parcursul cărții. Personajele nu sunt foarte numeroase, dar sunt destul de bine construite. Nu am citit până acum atât de multe cărți cu psihopați (îmi amintesc de romanul lui Dean Koontz, Șoapte), dar Mr. Mercedes mi-a plăcut. Dacă totuși ar fi să menționez un minus al cărții, acela ar fi limbajul îndrăzneț. Asta nu prea mi-a plăcut, sinceră să fiu.
Undeva pe la jumătatea cărții eram aproape sigură că este un roman de 4/5 steluțe, dar la final, când au loc atât de multe răsturnări de situație, m-am răzgândit și i-am dar 5/5. Dintre personaje, mi-a plăcut un pic de Bill Hodges, deși mi-l doream un fel de Sherlock Holmes sau Hercule Poirot. Bineînțeles, el este un detectiv mai modern și mai actual care nu este mereu prezentat în zilele lui cele mai bune. Brady, un ucigaș cu sânge rece și grave probleme psihice, mi-a dat coșmaruri.
Nu mă întind mai mult, pentru că nu vreau să vă povestesc toată cartea. Vă las să o citiți și să reveniți cu o părere. Recomand cartea iubitorilor de suspans și dacă nu l-ați citit încă pe King, dați o șansă acestei carte. S-ar putea să merite! Mulțumesc Editurii Nemira pentru frumoasa colaborare și pentru faptul că faceți fericiți atât de mulți cititori!
CITATE
– Nu cred că-i chiar atât de deștept. Doar foarte nebun. Și tocmai pentru că este nebun, s-ar putea să nu-i pese de riscuri. Adu-ți aminte cât a riscat la Complexul Municipal, când a intrat cu mașina în mulțimea aia de oameni.
Brady nu crede în Dumnezeu, dar crede în destin. Și uneori bărbatul casei trebuie să fie el mâna dreaptă a destinului.
Și în ultima vreme dubiile astea sunt mai puternice decât au fost ele vreodată. Pentru că acum a aflat că sentimentul de vinovăție nu este singurul motiv care-i îndeamnă pe oameni la sinucidere.
Multumesc pentru recomandare! Deci spuneti ca merita? Am auzit de ea, dar n-am citit-o pana acum, nu stiam daca e ceva de capul ei.