15676356_1426283654058014_4198775573778195142_o

Autor: Ruth Ware

Naționalitate: britanică

An apariție: 2015 ( la Editura Trei)

Titlu original: In a Dark, Dark Wood

Gen carte: ficțiune, mister,  crimă

Număr pagini: 370

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Bestseller New York Times, USA Today și Los Angeles Times

Cea mai bună carte a anului 2015 în Statele Unite

Unele petreceri se pot termina foarte, foarte rău…

Ceea ce ar fi trebuit să fie un weekend distractiv și liniștit undeva la țară capătă proporții sinistre în acest thriller psihologic întunecat și plin de suspans.

Nora este o scriitoare de romane polițiste, care preferă să stea retrasă. Când o prietenă pe care n-a mai văzut-o de zece ani o invită să-și petreacă weekendul într-o casă izolată din pădure, Nora acceptă fără prea mare entuziasm. Patruzeci și opt de ore mai târziu, se trezește într-un pat de spital, grav rănită, dar în viață, și convinsă că cineva a murit. Întrebându-se nu „ce s-a întâmplat?”, ci „ce am făcut?”, Nora încearcă să pună cap la cap întâmplările din weekendul care a trecut. Pentru a afla răspunsul la toate întrebările care o copleșesc, trebuie să scoată din nou la iveală acele lucruri despre sine pe care le-ar fi vrut îngropate acolo unde e locul lor: în trecut.

PĂREREA MEA

Iubesc cărțile apărute la editura Trei, în special cele din colecția Fiction Connection, cum este cea de față.  M-au atras coperta și titlul, iar despre conținut nu știam mare lucru atunci când am început să o citesc. De obicei, păstrez misterul și prefer să descopăr singură despre ce e vorba. Poate nu e mereu corect așa, dar asta fac: mă las atrasă de titlu, autor sau copertă. Până să primesc cartea nu mai auzisem nimic despre Ruth Ware, dar am citit apoi pe spatele cărții că dacă v-au plăcut romanele Fata din tren și Fata dispărută, și aceasta o să placă. Pe celelalte două cărți încă nu le-am citit.

Stilul acestui roman mi s-a părut foarte accesibil, l-am citit în două zile, profitând de faptul că sunt încă în vacanță. Aveam așteptări destul de mari de la carte și îmi doream să descopăr un thriller extrem de misterios și captivant. Este o carte cu mister, dar pe acesta l-am descoperit abia în a doua jumătate a cărții. În prima parte facem cunoștință cu personajele, cu relațiile dintre ele și aflăm amănunte din trecutul lor.

Mi s-a părut că scriitoarea a ezitat prea multe pagini ca să intre propriu zis în acțiune și pe parcursul primei jumătăți aștepți ceva ce nu mai vine. Dar m-am încăpățânat să ajung la final și bine am făcut. În ultimele 80 de pagini acțiunea ia o altă întorsătură și senzația de calm de pe parcursul cărții dispare. Acela e momentul în care adrenalina începe să îți clocotească în vene.

Titlul cărții face referire la locul în care se petrece mare parte din acțiune, iar una dintre temele principale ale cărții este misterul. Personajele sunt destul de numeroase și previzibile, în sensul că își păstrează masca de pe față până aproape de final. Ați auzit bine: până aproape de final. Nu am de gând să vă dau spoilere, ci doar să vă spun că este o carte care la final va primi mai multe bile albe decât aveați inițial în plan. Eu așa am făcut și nu regret.

Unul dintre personajele care mi-au plăcut este Nora (Leonora sau Lee), o tipă singuratică a cărei viață se va întoarce la 180 de grade din cauza unei decizii aparent pripite. Dar eu totuși m-am bucurat că a luat acea decizie și dacă veți citi cartea, veți înțelege de ce.

Am admirat-o pe Nora, dar clar am antipatizat-o pe Clare, care mi s-a părut prea sigură pe ea și care sigur ascundea multe chestii. Deși mi-ar fi plăcut ca toată cartea să mă țină cu sufletul la gură, să știți că merită citită. Recomand cartea iubitorilor de thriller și celor care vor o carte potrivită pentru vacanța de iarna.

Voi ați citit cartea? S-a ridicat la așteptările voastre? Vă aștept cu păreri!

CITATE

A murit. Poate că dacă mi-o spun suficient de des, voi începe s-o cred.

Trebuie să-mi amintesc. Trebuie să-mi amintesc ce s-a întâmplat. Știu că, în zori, vor veni să-mi pună întrebări. Așteaptă să mă trezesc, așteaptă să discute cu mine.

Din cine știe ce motiv, vorbele lui mi-au dat fiori. Poate din pricina trunchiurilor de dincolo de geam, care păreau niște spectatori tăcuți în întunericul tot mai dens. Sau poate din pricina frigului pe care-l aduseseră Tom și Melanie.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.