Ce cărți am primit (10-b)

Vreau să vă împărtășesc o bucurie imensă! Am primit săptămâna trecută un colețel format din 3 cărți deosebite de la cel mai nou colaborator al blogului și anume, Editura Corint! Mulțumiri! Editura Leda face parte din Grupul editorial Corint.

Aceste 3 cărți minunate sunt:

  • Convulsii – Henryk Sienkiewics  (Acest autor se numără printre scriitorii mei preferați, iar romanul care și-a pus amprenta asupra mea și m-a făcut ca în liceu să iubesc cititul este Quo Vadis, roman pe care îl voi reciti curând.)

16649582_1932471553649268_5378164344308925731_n

  • Geometria iubirii – Jessica Levine ( Este un roman de dragoste care sper să mă binedispună și să mă relaxeze.)

 

16938437_1932471610315929_4224786128775954329_n

 

 

  • Viața ca un joc de crochet  – Kate Atkinson  ( Acest roman este un mister total pentru mine și abia aștept să îl citesc!)

 

16831047_1932471643649259_127311900134922488_n

 

 

16865051_1932471516982605_3636807012827508212_n

Ați citit vreo carte dintre aceste trei? Păreri?

 

Ce cărți am primit (9)

De la colaboratorul meu mai vechi, Editura Quantum Publishers am primit un colet minunat format din 4 cărți minunate pe care îmi doresc foarte tare să le citesc. Recenziile au curs în ultimul timp despre aceste cărți, dar nu prea am citit, de frică să nu mi se strice surpriza lecturii. Aceste cărți sunt:

  • Eu împotriva mea – Daniel Botea

16939443_1932346610328429_2579089950670339877_n

 

  •  Valentina – Mihaela Strenc

16939487_1932401986989558_2487950630208498645_n

 

  • Purgatorio – Theo Aghel

16939192_1932346670328423_1952673761220869109_n

 

  • Felinare stinse – Cristina Oțel 

16649459_1932346640328426_817080089666025230_n

 

Și o poză de grup:

16831198_1932346590328431_960728342413124137_n

 

Voi pe care dintre acestea ați citit-o? Care v-a plăcut mai mult? Eu sunt foarte nerăbdătoare să le citesc și să vă spun părerea mea!

 

Rătăcit în casa oglinzilor – John Barth

15937003_1905587413004349_5603403818365748804_o

Autor: John Barth

Naționalitate: britanică

An apariție: 1968 ( în 2007 la Editura Nemira)

Titlu original: Lost in the Funhouse

Gen carte: povestiri, ficțiune, postmodernism

Număr pagini: 390

Nota mea:3/5

Primită de la: Librăria-anticariat online Printre Cărți.ro

PREZENTARE

Rătăcit în casa oglinzilor este o colecție de povestiri fără de care literatura contemporană și-ar pierde din forța ideii transpuse în tipare nonconvenționale. Primul lucru pe care John Barth îl cere cititorului atunci când acesta deschide Rătăcit în casa oglinzilor este să taie o fâșie de hârtie pe care au fost tipărite cuvintele „A fost o data ca niciodată” și „O poveste care începea”. Încă din primul moment, deci, lucrurile o iau razna, în special, pentru ca Barth continuă să dea indicații prin care cititorul va dezvolta împreună cu scriitorul o demonstrație vizuală a teoriilor care stau în spatele povestirilor din colecție.

PĂREREA MEA

Am primit această carte de la un colaborator nou al blogului, librăria-anticariat online Printre Cărți.ro care mi-a oferit ocazia să aleg cărțile pe care vreau să le citesc. Alături de alte câteva cărți, am ales și volumul de povestiri Rătăcit în casa oglinzilor, de John Barth. La început nu știam că este un volum de povestiri și nu știam nimic despre personaje sau acțiune. Cartea a fost pentru mine o adevărată surpriză, deoarece am descoperit că este cu totul altceva decât ce mă așteptam eu. Mă așteptam la o lectură ușoară pe care să o înțeleg și să îmi placă. Mi-a plăcut destul de mult, dar a fost prea grea pentru mine. S-ar putea ca alți cititori să o considere mai accesibilă, dar pentru mine nu a fost.

Numai o singură dată a făcut mama aluzie la faptul că nu aveam nume, cam la vreo două-trei luni de la nașterea mea.

(mai mult…)

Între zi și noapte – Henriette Yvonne Stahl

henriette-yvonne-stahl-intre-zi-si-noapte

Autor: H. Y. Stahl

Naționalitate: română

An apariție: 1942

Gen carte: ficțiune, roman clasic, literatură română

Număr pagini: 297

Nota mea: 3/5

Alte cărți de aceeași autoare: Voica.Pontiful

PREZENTARE

Henriette Yvonne Stahl (n. 1 septembrie 1900, Saint Avald, Lorena, Franța – d. 25 mai 1984, București) a fost o scriitoare și traducătoare română. Era sora sociologului H. H. Stahl și fiica scriitorului Henri Stahl.

PĂREREA MEA

De Henriette Yvonne Stahl am mai citit până acum doar Voica.Pontiful, o carte ce cuprinde două romane destul de interesante. În recenzia făcută celor două romane vă spuneam că Voica mi-a plăcut mult mai mult decât Pontiful. Recenzia o puteți citi aici. Nu mulți au auzit de Între zi și noapte, iar alegerea sa a fost pur și simplu întâmplătoare. Aveam cartea de mult timp în bibliotecă și m-am decis brusc să o citesc.

Este o carte tristă, dar incredibil de realistă, deoarece personajele cărții par atât de vii, încât ai impresia că le cunoști personal. Tema cărții este complexă: se pune accentul pe relațiile de familie, dar și pe cele de prietenie. Trebuie știut că unul dintre personajele acestui roman, Ana Stavri, apare și în romanul Pontiful.

Ana avu o mișcare de a se strânge, de a se feri. Purta parcă povara, devenită deodată conștientă, a întregii ei vieți, a destinului ei. 

Titlul cărții este mai mult o metaforă și se referă la destinul crunt de care au parte multe dintre personajele cărții. Prea multe nu vreau să vă dezvălui din acțiunea cărții, dar trebuie să știți că este o carte tulburătoare care la început are un decurs lin și cât de cât optimist, apoi totul se schimbă la 180 de grade.

Acum erau amândouă așezate în tăcere. Timpul părea nemișcat și el.

Descrierile prezentate sunt complexe și se pune accentul foarte mult pe evoluția personajelor. Se pune accentul pe latura întunecată a ființei, pe comportament, vicii și conduită morală. Personajele sunt destul de numeroase, sunt ciudate, iar singurul personaj „normal” rămâne Ana, o ființă sensibilă și care prețuiește foarte mult prietenia. Mare parte din acest roman face referire la prietenia bizară dintre Ana și Zoe Mihalache-Vrânceanu, cele două formând un contrast aparte. (mai mult…)

Fata de la nord de ziuă – Alexandru Voicescu

fata-de-la-nord-de-ziua

Autor: Alexandru Voicescu

Naționalitate: română

An apariție: 2016 (la Editura Herg Benet)

Număr pagini: 272

Gen carte: roman, ficțiune

Nota mea: 5/5

Alte cărți de același autor: Malad

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la: Editura Herg Benet

PREZENTARE

După moartea tragică a soției sale, Gérard – un profesor francez de istorie a artei – decide să se retragă o perioadă în nordul îndepărtat al Europei. Liniștea pe care o caută în meditație printre fiordurile Norvegiei este întreruptă de întâlnirea accidentală cu o tânără ce urmează cursurile unei stranii școli locale de fotomodele, a cărei deviză este „Sine Anima”.

„Niciun drum nu seamănă complet cu un altul, așa cum nici viețile noastre nu sunt identice în fiecare zi. Trebuie doar să îți reamintești cine ai fost în clipa respectivă și vei ști și unde ai fost.“

PĂREREA MEA

Aici vă spuneam impresiile despre Malad, celălalt roman al lui Alexandru Voicescu pe care l-am citit anul trecut. Dacă ați citit Malad, să știți că și acest roman urmează același stil scriitoricesc. Sunt două cărți foarte asemănătoare, dar în același timp foarte diferite. Aveam așteptări mari de la această carte, iar acestea nu mi-au fost deloc înșelate. Pe ambele le-am primit de la una dintre editurile mele preferate, Editura Herg Benet, căreia îi mulțumesc pentru bunăvoință și ocazia de a descoperi atât de multe cărți minunate!

Și mai avea un sentiment ciudat, care îi crea o stare de neliniște: acea fată i se destăinuia, așa, adormind în mijlocul lizierei pădurii, fără să fie nevoie de vorbe și gesturi. Fata îi spunea că există, că este reală și că nu trebuie să o uite.Că trebuie să o ajute și protejeze. 

Tema cărții mi s-a părut puțin ambiguă, deoarece este pe de o parte un roman de dragoste, dar este și un roman al existenței imprevizibile. Titlul ne oferă informații despre unul dintre personajele principale ale cărții, Fata fiind un personaj extrem de misterios și interesant. După cum puteți bine observa din fotografia de mai sus, coperta este extrem de sugestivă și chiar dacă nu sunt genul de cititoare care să mă iau neapărat după copertă, cu siguranță nu aș ocoli această carte!

Dar cum putea să moară dacă ea ar fi murit complet odată cu el? Era de datoria lui să trăiască și să o păstreze vie. Să moară însemna ceva mult prea definitiv, iar lui îi era teamă. Nu putea să o omoare. Nu din nou.

(mai mult…)

« Older Entries