Între zi și noapte – Henriette Yvonne Stahl (recenzie)

Autor: H. Y. Stahl

Naționalitate: română

An apariție: 1942

Gen carte: ficțiune, roman clasic, literatură română

Număr pagini: 297

Nota mea: 3/5

Alte cărți de aceeași autoare: Voica.Pontiful

PREZENTARE

Henriette Yvonne Stahl (n. 1 septembrie 1900, Saint Avald, Lorena, Franța – d. 25 mai 1984, București) a fost o scriitoare și traducătoare română. Era sora sociologului H. H. Stahl și fiica scriitorului Henri Stahl.

PĂREREA MEA

De Henriette Yvonne Stahl am mai citit până acum doar Voica.Pontiful, o carte ce cuprinde două romane destul de interesante. În recenzia făcută celor două romane vă spuneam că Voica mi-a plăcut mult mai mult decât Pontiful. Recenzia o puteți citi aici. Nu mulți au auzit de Între zi și noapte, iar alegerea sa a fost pur și simplu întâmplătoare. Aveam cartea de mult timp în bibliotecă și m-am decis brusc să o citesc.

Este o carte tristă, dar incredibil de realistă, deoarece personajele cărții par atât de vii, încât ai impresia că le cunoști personal. Tema cărții este complexă: se pune accentul pe relațiile de familie, dar și pe cele de prietenie. Trebuie știut că unul dintre personajele acestui roman, Ana Stavri, apare și în romanul Pontiful.

Ana avu o mișcare de a se strânge, de a se feri. Purta parcă povara, devenită deodată conștientă, a întregii ei vieți, a destinului ei. 

Titlul cărții este mai mult o metaforă și se referă la destinul crunt de care au parte multe dintre personajele cărții. Prea multe nu vreau să vă dezvălui din acțiunea cărții, dar trebuie să știți că este o carte tulburătoare care la început are un decurs lin și cât de cât optimist, apoi totul se schimbă la 180 de grade.

Acum erau amândouă așezate în tăcere. Timpul părea nemișcat și el.

Descrierile prezentate sunt complexe și se pune accentul foarte mult pe evoluția personajelor. Se pune accentul pe latura întunecată a ființei, pe comportament, vicii și conduită morală. Personajele sunt destul de numeroase, sunt ciudate, iar singurul personaj „normal” rămâne Ana, o ființă sensibilă și care prețuiește foarte mult prietenia. Mare parte din acest roman face referire la prietenia bizară dintre Ana și Zoe Mihalache-Vrânceanu, cele două formând un contrast aparte.

Moartea mi se părea ceva atât de perfect, încât, de câte ori mă gândeam că se poate muri, simțeam o îmbătare. 

Zoe este opusul Anei și spre finalul cărții își arată adevărata personalitate, iar cititorul poate afla mai multe despre ființa misterioasă care era la început. Cartea mi-a plăcut destul de mult, dar i-am dat doar 3 din 5 steluțe pentru că s-a insistat prea mult pe evenimente neplăcute și îți lasă la final un gust amar. Este totuși un roman clasic bine construit care merită citit. Mai ales dacă nu ați mai citit până acum nimic de H. Y. Stahl.

Voi ați citit cartea? Cum vi s-a părut?