Autor: Andrew Nicoll
Naționalitate: britanică
An apariție: 2013 (la Editura All)
Gen carte: roman, ficțiune, umor
Număr pagini: 335
Nota mea: 4/5
Am primit un exemplar din acest roman pentru recenzie de la Editura All și am ales această carte pentru titlul extrem de interesant, dar și pentru copertă. Poate alegerea mea sună puțin superficială, dar am mai auzit undeva pe internet despre acest roman și am fost foarte curioasă să îl citesc ca să văd și eu despre ce e vorba. Titlul îmi suna puțin a testament, dar imediat vă spun, în linii mari, despre ce e vorba. De Andrew Nicoll nu mai citisem nimic, însă auzisem că este un povestitor talentat care a scris patru cărți minunate, printre care și acest roman pe care eu l-am citit și despre care o să vă spun în continuare.
Stilul cărții este accesibil, eu am citit cartea în câteva zile și de vină a fost programul foarte încărcat care parcă nu mai vrea să mă las să mă bucur de lectură așa cum îmi doresc. Tema cărții este în linii mari umoristică, deoarece mi s-a părut interesant „să parcurg” alături de Otto și prietenii săi drumul sinuos și foarte bizar de la meseria de circar la cea de conducător al unei țări. Titlul însă este foarte înșelător, deoarece are anumite părți scrise la persoana I, în care Otto scrie un fel de memorii, având în jurul lui iminența morții specifică războiului. Acele momente în care Otto i se confesează cititorului mi s-au părut cele mai haioase, iar limbajul său oscilează între serios și jucăuș.
Personajele cărții sunt numeroase, iar în prim-plan îl avem pe Otto White, Sarah, Profesor, Max și celelalte personaje mai puțin aflate în centrul atenției. Povestea de dragoste dintre Otto și Sarah mi s-a părut bizară, deoarece el, deși o iubește, nu își refuză anumite plăceri legate de femei. Acest lucru m-a făcut să îl antipatizez puțin pe Otto, dar bineînțeles că i-am admirat simțul umorului sau rapiditatea cu care se descurcă în orice situație. Este un personaj oarecum ciudat și vă dați seama că este deosebit, mai ales că autorul îl înzestrează cu niște mustăți lungi care bagă femeile în boală.
I-am dat cărții 4 din 5 steluțe pentru că mi-a plăcut destul de mult, chiar dacă recunosc că mă așteptam la un pic mai mult de la autor și de la conflictul cărții. În linii mari este o carte interesantă, relaxantă, amuzantă, palpitantă și care are personaje felurite ce merită toată atenția noastră. Eu nu am mai citit până acum un astfel de gen de roman, dar mă bucur că am făcut-o. Recomand cartea celor care vor ceva relaxant și amuzant.
CITATE
Vezi tu, o câtime din iubirea pe care o aveau ei pentru mine se răsfrângea deja și asupra lor. Deja deveneam o legendă și zău că tare îmi mai plăcea.
Nu poți să bați pe spate un rege. Nici mâna nu poți să i-o strângi decât dacă ți-o cere el.
Punem mâna pe o fărâmă de ceva bun și ne agățăm de ea, adunăm întruna, o punem la păstrare pentru bătrânețe și apoi, dintr-odată, suntem prea bătrâni ca să mai putem să ne bucurăm de ea, pe urmă murim și pune vreun nenorocit mâna pe tot.