Quo vadis – Henryk Sienkiewicz (recenzie)

Autor: Henryk Sienkiewicz

Naționalitate: poloneză

Titlu original: Quo Vadis?

An apariție: 1895

Gen carte: roman istoric, ficțiune, clasic

Număr pagini: 579

Nota mea: 5/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)

PREZENTARE

„Meritele artistice ale operei rezida, așadar, în răsfrângerea deosebit de plastica a lumii păgâne. Realizându-se pe mai multe planuri, curgerea întâmplărilor se desfășoară dinamic, fără a întârzia în amanunte lăturalnice; epicul se împlinește armonios cu descripția magistral proporționată a elementelor de cadru. Volumul enorm de fapte narate și varietatea lor dezvolta neprevazutul episoadelor. Deși relativ multe, personajele menite să înfățișeze stricăciunea cetății sunt bine alcătuite; chiar dacă uneori nu au decât un rost decorativ, sunt verosimile; în afara de câteva excepții, Vinicius sau Chilon Chilonides, nu sunt fisurate de contradicții flagrante.

Pe de altă parte, mișcarea vie, plasticitatea scenelor și, mai ales, priceperea povestitorului sunt însușiri care țin treaza atenția. Cu toate slăbiciunile existente – goluri în structura sociala, menționarea prea grăbita a conspirației lui Pison, precipitarea evenimentelor spre sfârșit etc. – atmosfera de ansamblu a metropolei romane se întipărește în memorie în toată complexitatea ei.“ (Stan Velea)

PĂREREA MEA

Prima dată am citit această carte în ultimul an de liceu și țin minte că mi-a plăcut extrem de mult. Pe blog, aici, i-am făcut o primă recenzie, însă chiar dacă este incompletă, nu am vrut să o șterg, ci acum să îi rezerv o recenzie specială cu impresiile de după ce-a de a doua lectură. Quo vadis este genul de carte complexă pe care vrei să o recitești după un timp și pe care cu siguranță vrei să o recomanzi și altora. Până acum câțiva ani, când lecturile mele nu erau atât de multe la număr, dacă mă întreba cineva de cartea mea preferată, cu siguranță o numeam pe aceasta. Dar să știți că acum am zeci de cărți preferate din care mi-ar fi greu să alege doar una sau două. Am primit un exemplar al acestei cărți de la librăria online Târgul Cărții.ro spre recenzie și vreau să le mulțumesc pentru imensa bunăvoință!

Cândva mi-am spus că nu merită să te gândeşti la moarte, căci moartea se gândeşte la noi şi fără ajutorul nostru.

Această a doua lectură a cărții vine însă într-un moment trist din viața mea (pierderea tatălui meu la finalul lui martie), dar cum niciun lucru nu este întâmplător, cred cu tărie că subiectul cărții (viața creștinilor în timpul lui Nero și modul în care aceștia se rugau și credeau) m-a învățat ceva. Iar acel ceva este că trebuie să credem în puterea lui Dumnezeu și în minuni.  Stilul cărții este accesibil, iar cartea abundă în pagini întregi de descrieri. Sienkiewicz a fost un maestru al scrisului care a creat niște imagini superbe atât ale fericirii, cât și ale suferinței. La bază este un roman istoric, dar de asemenea mai întâlnim religia sau iubirea. Mi-a plăcut foarte mult felul în care autorul îmbină atât de armonios istoria, religia și iubirea.

Nu-i moartea în faţa voastră, ci viaţa! Nu chinurile, ci bucuriile nemăsurate! Nu lacrimi şi suspine, ci cântări! Nu robie, ci libertate.

Pentru poezie şi artă e îngăduit şi se cuvine să sacrifici totul.

Titlul cărții este un dicton latinesc, aceste fiind cuvintele adresate lui Iisus din partea lui Petru, pe care Apostolul ajunge să îl vadă aproape de finalul vieții sale. Personajele sunt foarte multe, dar nu ar avea sens acum să vi le enumăr pe toate. Nero, personaj real, este construit într-un mod inedit și foarte ironic. L-am antipatizat puternic, cum este și normal, dar am iubit felul în care scriitorul l-a înfățișat. În schimb, preferații mei au fost cei doi îndrăgostiți: romanul și militarul Vinicius și creștina Ligia, care trăiesc spre finalul cărții o poveste de dragoste neobișnuită.

Lumea se bazează pe şarlatanie, iar viaţa este o iluzie. Şi sufletul este tot o iluzie. Trebuie doar să te pricepi a deosebi iluziile plăcute de cele neplăcute.

Pentru a păstra misterul cărții și nu a dezvălui chiar tot, vă spun că este o carte pe care nu trebuie să o ratați. Cu atât mai mult dacă sunteți pasionați de romanele clasice și istorice sau de cele care vorbesc despre începutul creștinismului. La a doua lectură am privit cartea cu alți ochi, cu mai multă maturitate și cu puțin mai multă experiență în ceea ce privește lectura. Îmi doresc să citiți și voi cartea, dacă nu ați făcut-o deja, și să reveniți cu impresii. Este un roman ce nu merită ratat!