Marea călătorie a lui Amy si Roger – Morgan Matson

Marea călătorie a lui Amy si Roger – Morgan Matson

calatorie-epica

Autor: Morgan Matson

Naționalitate: americană

An apariție: 2010

Gen carte: ficțiune

Număr pagini: 400

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Amy Curry are parte de un an groaznic. Mama ei a hotărât să se mute în celălalt capăt al țării și are nevoie de Amy ca să aducă mașina lor din California în Connecticut. Exista însă o mică problemă: de la moartea tatălui ei, din primăvara trecută, Amy nu a mai fost capabilă să se urce la volan. Cu aceasta ocazie, intră în scena Roger, fiul în vârstă de nouăsprezece ani al unei vechi prietene de familie, care se dovedește a fi neașteptat de atrăgător… dar are și el problemele lui de rezolvat. 

Amy nu își planificase ca în aceasta călătorie să cunoască oameni noi și să ajungă să se împace cu moartea tatălui ei. Iar Route 50 – cel mai singuratic drum din America, Munții Colorado, câmpiile din Kansas, restaurantele tip vagon, motelurile sordide, Graceland, casa regelui Elvis, nu făceau nicidecum parte din traseu. Dar pe măsură ce parcurg împreună acest drum, Amy descoperă că oamenii de la care așteptai cel mai putin sunt cei de care s-ar putea sa ai nevoie cel mai mult – și ca uneori trebuie să trăiești momente de rătăcire ca să îți (re)găsești drumul spre casa. 

PĂREREA MEA

Aveam în bibliotecă acest roman de ceva timp și, cum s-au adunat foarte multe cărți de citit, abia acum câteva luni am apucat să îl lecturez. Nu știu de ce fac recenzia tocmai acum și, chiar dacă sunt cumva conștientă că am pierdut multe din impresiile despre acest roman, sunt convinsă că mai există aspecte pe care le țin minte și vreau să le împărtășesc cu voi. Nu mai citisem nimic de această autoare, așa că nu aveam habar de stilul său. Dar după cum puteți observa și din titlu, putem bănui că este vorba despre o carte despre adolescență, iubire și tot felul de întâmplări mai mult sau mai puțin neobișnuite. Ceea ce este cât se poate de adevărat. 

Cuvintele acestea au fost cele care au pătruns în adâncul fiinţei mele, în cele din urmă. Roger nu mă minţise în tot acest răstimp. El nu ar începe să mă mintă tocmai acum, nu în legătură cu ceva atât de important. Gândul că nu fusese vina mea, că nu eram de condamnat, că nu fusese nimic altceva decât un ghinion, urmat de o serie de eveni­mente asupra cărora nu avusesem niciun control, a fost cel care a răzbit în cele din urmă.

Stilul cărții este foarte relaxant, limbajul la fel, acțiunea decurge lent și este genul de carte din care ai ce învăța. Dacă m-ați întreba pe mine, v-aș spune că am învățat câteva lucruri foarte importante: familia este extrem de importantă și este necesar să facem tot posibilul ca să ne trăim viața de parcă cea în care ne aflăm este ultima zi. Titlul cărții face referire la aventura la care iau parte cele două personaje principale, Amy și Roger, doi adolescenți care se apropie tot mai mult unul de celălalt. Tema cărții ar putea fi adolescența, dar și relațiile dintre oameni, atât cele de prietenie, cât și cele de familie.

Singurul lucru pe care îl aşteptam era să mă trezesc din acel vis suprarealist în care mă pomenisem într-un fel sau altul. Nimic nu părea să aibă sens. Era ca şi cum o bombă ar fi explodat în bucătărie şi, în loc să cureţe molozul, oamenii păşeau peste dărâmături mâncându-şi aperitivele.

Personajele sunt frumos construite și se pune accentul pe sentimentele și trăirile lor interioare, fapt ce m-a fascinat. Nu există totuși un conflict anume al cărții, ci este prezentată mai mult evoluția relației dintre Amy și Roger, care descoperă unul în celălalt un prieten și mai târziu, o persoană care merită iubită. Amy mi s-a părut că evoluează cel mai mult pe parcursul cărții și trebuie să vă spun că pe ea am admirat-o cel mai mult.

Roger s-a întors în direcţia opusă şi a luat-o la fugă, apoi a alunecat, aproape căzând, şi făcând morişca cu braţele ca să îşi menţină echilibrul. Când l-am ajuns din urmă, fiind cât pe ce să mă izbesc de un panou cu podoabe heraldice, râdeam mai tare decât râsesem de multă, multă vreme.

Nu insist prea mult pe subiectul cărții, deoarece el apare și în partea de prezentare a recenziei, ci doar vă spun că este ideală pentru adolescenți, vară, vacanță, weekend sau alte momente în care vreți să vă relaxați. Mi-aș fi dorit să o pot citi pe la 16-17 ani, deoarece sunt sigură că prinde cel mai mult la publicul foarte tânăr. Așa că vă recomand călduros această carte minunată și vă aștept cu impresii!

Lasă un răspuns

Follow

Get the latest posts delivered to your mailbox:

%d blogeri au apreciat: