Legendele șefului de gară – Adrian Petru Stepan

19146003_1620031668016544_8227803221236934629_n

Autor: Adrian Petru Stepan

Naționalitate: română

An apariție: 2017

Gen carte: roman

Număr pagini: 125

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la autor

PREZENTARE

Într-un oraș de provincie în împrejurimile căruia se află un castru roman, un grup de pusti se joacă pe deal căutând o comoară. Și chiar găsesc una. Ani de zile mai târziu, cel care găsise comoara este un tânăr bărbat pasionat de trenuri, care își petrece viața ca șef de gară în orașul natal, visând să întâlnească o femeie la fel de frumoasă cum era străină pe care o zărise fugitiv în copilărie. La fel de neașteptat cum altădată descoperise în pământ monedele de aur, ii apare în cale misterioasa Ela. Și o noua aventură începe.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărți pentru recenzie de la autor, căruia vreau să îi mulțumesc foarte mult pentru gest. Până să fiu contactată de acest scriitor, nu mai auzisem de dumnealui și nici de această carte. Mă așteptam să îmi placă cartea, dar nu atât de mult pe cât mi-a plăcut de fapt. Este o carte scurtuță, are 125 de pagini, care se citește foarte rapid. Eu am citit-o pe parcursul unei zile și nu am mai vrut să fac nimic altceva, în afară să o citesc și să descopăr despre ce este vorba în acest volum subțirel.

Fiindcă printre șerpi nu poți trece decât însoțit de unul.

Stilul cărții mi s-a părut captivant, curge foarte ușor, iar povestea în sine m-a atras. Este un roman scris la persoana întâi, din care nu lipesc dialogurile pline de miez și descrierile. Naratorul este el însuși personaj al cărții și rememorează momente ale copilăriei sale și fapte din sânul familiei. Membrii familiei sale sunt oameni simpatici, cu vieți simple, care chiar m-au impresionat. Aceste personaje, deși sunt simple, sunt complexe prin natura trăirilor lor, iar asta este ceva minunat. Personal, prefer personajele care mă fac să mă simt ca făcând parte din lumea lor, din reacțiile și tabieturile lor. În această carte unele personaje caută comori, altele ascund secrete mari, altele pur și simplu au vise.

Unele cărți au magie, asta ar putea fi singura explicație pentru care, fără să te avertizeze, îți scormonesc și își reaprind sentimentele. 

(mai mult…)

Ce cărți am primit (15)

Astăzi am primit un colețel minunat de la prietenii de la Târgul Cărții.ro, cărora vreau să le mulțumesc pentru promptitudinea și seriozitatea de care dau dovadă de fiecare dată. Sunt 3 cărți:

  • Maestrul și Margareta – Mihail Bulgakov (am citit prima dată acest roman undeva în primul an de facultate, dar pentru că îmi doream să îl citesc iar, sper să fac asta foarte curând!)

19366162_1631508713535506_7468210592764136463_n

  • Copiii arborelui de jacaranda – Sahar Delijani ( tot ce știu este că autoarea este de origine iraniană și că este un roman și este un roman istoric îndrăgit. Sper să îmi placă și abia aștept să revin cu o recenzie separată!)

19260518_1631508536868857_2721133405659215074_n

  • Elixirul dragostei – Eric Emmanuel Schmitt (stilul autorului îmi este familiar, deoarece acum ceva timp am mai citit Oscar și tanti roz și Cea mai frumoasă carte din lume. Abia aștept să citesc și acest roman despre care am auzit numai de bine!)

19396696_1631508606868850_70457937415934307_n

 

18301485_1631508670202177_1641985034121230107_n

Orele îndepărtate – Kate Morton

17992246_1554022484617463_1325196230495102125_n

Autor: Kate Morton

Naționalitate: australiană

Titlu original: The Distant Hours

An apariție: 2010 (2013 la Editura Humanitas)

Gen carte: roman istoric, roman gotic, ficțiune, mister

Număr pagini: 514

Nota mea: 4/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil )

PREZENTARE

Cartea Orele îndepărtate face parte din colecția Raftul Denisei a editurii Humanitas Fiction și a fost recompensată în 2011 cu Australian Book Industry Award for General Fiction Book of the Year. Cartea este un bestseller internațional aflat în topurile de vânzări ale publicațiilor New York Times, Sunday Times și Die Zeit.

O scrisoare care ajunge la destinatar la câteva zeci de ani după ce fusese trimisă bulversează existența unei familii din Londra: Edie Burchill, editoare pasionată, descoperă astfel un mister surprinzător legat de mama ei, Meredith, care implică un castel plin de secrete – Milderhurst, un autor celebru Raymond Blythe, și pe cele trei fiice ale acestuia Percy, Saffy și Juniper. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Meredith este evacuată, alături de alți copii, din Londra, iar ea ajunge la castelul Milderhurst, devenind cea mai bună prietenă a lui Juniper. Dar castelul, deși aparent un loc minunat, înconjurat de o grădină fabuloasă, ascunde multe mistere pe care Meredith doar le intuiește, pentru ca fiica ei, Edie, să le descopere ani mai târziu. Povești despre trădare, întâmplări dramatice, iubiri nefericite alcătuiesc un labirint periculos în care Edie e pe cale să se rătăcească, la fel cum mama ei, Meredith, cu jumătate de secol mai devreme, se pierduse pe coridoarele întunecate și întortocheate ale castelului. Singure zidurile acestuia mai știu însă toate poveștile de demult, și Edie nu trebuie decât să le asculte pentru a le desluși.

PĂREREA MEA

Am primit această carte pentru recenzie de la librăria-anticariat online Târgul Cărții.ro și vreau să le mulțumesc frumos pentru asemenea frumusețe de roman!Înainte să citesc această carte eram deja acomodată cu stilul lui Morton, așadar nu a fost o surpriză prea mare pentru mine. De aceeași autoare am mai citit Grădina uitată și Păzitoarea tainei, iar recenziile lor le puteți citi aici și aici. Orele îndepărtate este un roman istoric, încărcat de mister, care mie personal mi s-a părut prea vast. Are un număr de pagini destul de descurajant (514 pagini), iar eu nu l-am putut citi atât de repede. A fost de vină și perioada aglomerată prin care am trecut, dar și dispoziția mea care a cam oscilat. Este o carte complexă, cu foarte multe descrieri, multe personaje, pentru care trebuie să îți faci timp. Altfel riști să te frustrezi că trece timpul și tu tot mai ai de citit.  (mai mult…)

Floarea albastră – Penelope Fitzgerald

18010924_1554022451284133_7880730252194251782_n

Autor: Penelope Fitzgerald

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Blue Flower

An apariție: 1995 (în 2017 la Editura Nemira)

Gen carte: roman

Număr pagini: 288

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI  (dacă vă grăbiți primiți o reducere )

Primită de laEditura Nemira

PREZENTARE

Povestea lui Friedrich von Hardenberg, entuziast student la filosofie, mai târziu geniul romantic Novalis, se scrie în Germania lui Goethe. În ea se întâlnesc „călăuza spiritului“ Sophie von Kühn, „floarea albastră“ și firele mai multor vieți.

Gratie, duioșie, ironie și umor – iată cum rescrie exceptionala prozatoare britanică un destin într-un roman despre frumusețea și absurdul iubirii, cruzimea destinului, idealuri, studenți și visători…

„Cu greu s-ar putea imagina o reflectare a speranțelor și înfrângerilor romanticilor, a relației dintre inspirație și viața cotidiană, dintre geniu și simpla valoare, mai fascinantă decât în acest roman admirabil.“ London Review of Books

„O carte uimitoare, cel mai mare triumf al lui Penelope Fitzgerald.“ New York Times Book Review

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar din acest roman pentru recenzie de la Editura Nemira, căreia vreau să îi mulțumesc din suflet! Până să îl primesc de la ei văzusem undeva în mediul online această carte și mi-am amintit de Eminescu și floarea albastră care este la un simbol foarte important. Dar atunci nu mi-a trecut prin minte că există o strânsă legătură între acea floare albastră și cea despre care este vorba în romanul lui Penelope Fitzgerald. Romanul are la bază povestea vieții lui Novalis, pe numele său adevărat Friedrich von Hardenberg, cel care îl va inspira pe marele Mihai Eminescu. Pentru mine această carte a fost o adevărată surpriză, în sensul că am descoperit numeroase informații despre Novalis și ceea ce se presupune că este floarea albastră.

„Profesorii mei nu erau de acord unii cu alții, iar prietenii nu erau de acord cu profesorii”, se gândea Fritz, dar asta numai la nivel superficial, erau oameni înzestrați cu intelect și pasiune și vreau să cred în ei toți.

Stilul cărții este accesibil, destul de captivant și aflăm detalii despre viața lui Fritz (Friedrich), a familiei sale și a prietenilor săi. Nu vreau să înșir aici toate amănuntele găsite pe parcursul romanului, ci doar să vă spun că Novalis, din câte mi-am dat eu seama, a fost un poet-filosof de o inteligență aparte. Nu pot afirma că i-am înțeles pe deplin ideile, deoarece cunoștințele mele de filosofie nu sunt atât de vaste. Tema cărții ar putea fi biografia lui Novalis, dar în același timp putem identifica mici teme, precum prietenia, iubirea sau relațiile de familie. M-au impresionat membrii familiei poetului, personaje care au diferite preocupări, manii sau chiar obiceiuri mai ciudate.

Nu tânjesc să fiu bogat, însă-mi doresc cu nesaț să văd floarea albastră. Este tot timpul în sufletul meu, nu-mi pot închipui altceva și nu mă pot gândi la altceva.

(mai mult…)

Ce cărți am primit (14)

Cu bucurie vă anunț că blogul meu are un nou colaborator, un scriitor român la început de drum, care a fost drăguț să îmi trimită un exemplar din romanul său. Scriitorul este Adrian Petru Stepan, iar romanul se numește Legendele șefului de gară. Îi mulțumesc pe această cale și imediat cum o citesc, voi împărtăși cu voi impresiile mele.

DESCRIERE

Într-un oraș de provincie în împrejurimile căruia se află un castru roman, un grup de puști se joacă pe deal căutând o comoară. Și chiar găsesc una. Ani de zile mai târziu, cel care găsise comoara este un tânăr bărbat pasionat de trenuri, care își petrece viața ca șef de gară în orașul natal, visând să întâlnească o femeie la fel de frumoasă cum era străina pe care o zărise fugitiv în copilărie. La fel de neașteptat cum altădată descoperise în pământ monedele de aur, îi apare în cale misterioasa Ela. Și o nouă aventură începe.

 

19146003_1620031668016544_8227803221236934629_n

« Older Entries