Autor: Penelope Fitzgerald
Naționalitate: britanică
Titlu original: The Blue Flower
An apariție: 1995 (în 2017 la Editura Nemira)
Gen carte: roman
Număr pagini: 288
Nota mea: 4/5
Puteți găsi cartea AICI (dacă vă grăbiți primiți o reducere )
Primită de la: Editura Nemira
PREZENTARE
Povestea lui Friedrich von Hardenberg, entuziast student la filosofie, mai târziu geniul romantic Novalis, se scrie în Germania lui Goethe. În ea se întâlnesc „călăuza spiritului“ Sophie von Kühn, „floarea albastră“ și firele mai multor vieți.
Gratie, duioșie, ironie și umor – iată cum rescrie exceptionala prozatoare britanică un destin într-un roman despre frumusețea și absurdul iubirii, cruzimea destinului, idealuri, studenți și visători…
„Cu greu s-ar putea imagina o reflectare a speranțelor și înfrângerilor romanticilor, a relației dintre inspirație și viața cotidiană, dintre geniu și simpla valoare, mai fascinantă decât în acest roman admirabil.“ London Review of Books
„O carte uimitoare, cel mai mare triumf al lui Penelope Fitzgerald.“ New York Times Book Review
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar din acest roman pentru recenzie de la Editura Nemira, căreia vreau să îi mulțumesc din suflet! Până să îl primesc de la ei văzusem undeva în mediul online această carte și mi-am amintit de Eminescu și floarea albastră care este la un simbol foarte important. Dar atunci nu mi-a trecut prin minte că există o strânsă legătură între acea floare albastră și cea despre care este vorba în romanul lui Penelope Fitzgerald. Romanul are la bază povestea vieții lui Novalis, pe numele său adevărat Friedrich von Hardenberg, cel care îl va inspira pe marele Mihai Eminescu. Pentru mine această carte a fost o adevărată surpriză, în sensul că am descoperit numeroase informații despre Novalis și ceea ce se presupune că este floarea albastră.
Stilul cărții este accesibil, destul de captivant și aflăm detalii despre viața lui Fritz (Friedrich), a familiei sale și a prietenilor săi. Nu vreau să înșir aici toate amănuntele găsite pe parcursul romanului, ci doar să vă spun că Novalis, din câte mi-am dat eu seama, a fost un poet-filosof de o inteligență aparte. Nu pot afirma că i-am înțeles pe deplin ideile, deoarece cunoștințele mele de filosofie nu sunt atât de vaste. Tema cărții ar putea fi biografia lui Novalis, dar în același timp putem identifica mici teme, precum prietenia, iubirea sau relațiile de familie. M-au impresionat membrii familiei poetului, personaje care au diferite preocupări, manii sau chiar obiceiuri mai ciudate.
Titlul cărții, floarea albastră, este o idee ce aparține lui Novalis, un fel de ideal pe care el îl tot caută. Undeva pe la jumătatea cărții apare cea care îi va da întreg universul peste cap și anume, Sophie von Kühn, care atunci când s-au cunoscut, nu avea mai mult de 12 ani. Partea a doua a cărții a fost și cea care mi-a plăcut mai mult, deoarece sunt atrasă de poveștile de dragoste neobișnuite. Nu vă dezvălui ce se va întâmpla pe parcursul romanului cu cei doi sau cu cei din anturajul lui Fritz, dar vreau să vă spun că vor fi multe momente în care veți fi extrem de surprinși. Este o carte foarte bine scrisă, care te ține prins și care îți promite o lectură deosebită. Nu mă așteptam să îmi placă atât de mult povestea vieții lui Novalis și dacă m-ați întreba de ce i-am dat 4 din 5 steluțe pe goodreads, v-aș spune că mi-aș fi dorit mai multe momente captivante față de cât am descoperit în roman. Cartea m-a captivat, dar nu atât cât să îi dau 5/5 steluțe.
Personajele cărții, după cum v-am spus, au anumite tabieturi, unele sunt oarecum enervante, unele destul de simpatice, dar în linii mari, sunt bine construite. Preferata mea este Sophie, cea care îi fură inima lui Fritz, deoarece se remarcă prin felul ei de a fi și chiar dacă are o vârstă foarte fragedă, reușește să te impresioneze prin maturitatea sa. Sunt foarte multe lucruri ce pot fi spuse despre acest roman, cert este că mie mi-a plăcut destul de mult și îmi doresc să faceți și voi cunoștință cu povestea lui Novalis. Vă recomand așadar acest roman și vă aștept cu impresii. Până să fac această mică recenzie nu am citit nicio altă părere despre carte, pentru a nu fi influențată în vreun fel, dar acum sunt curioasă să aflu și alte păreri! Așadar, aștept părerile voastre despre această carte.
CITATE
Acea părul ascuns sub un acoperământ alb, cât se poate de potrivit pentru o Logodnică. Purta un singur trandafir alb.
Nu tânjesc să fiu bogat, însă-mi doresc cu nesaț să văd floarea albastră. Este tot timpul în sufletul meu, nu-mi pot închipui altceva și nu mă pot gândi la altceva.
„Profesorii mei nu erau de acord unii cu alții, iar prietenii nu erau de acord cu profesorii”, se gândea Fritz, dar asta numai la nivel superficial, erau oameni înzestrați cu intelect și pasiune și vreau să cred în ei toți.