Ultimul vis al Cleopatrei – Christian Jacq

Autor: Christian Jacq

Naționalitate: franceză

An apariție: 2016 la Editura All

Titlu original: Le dernier rêve de Cléopâtre

Gen carte: roman istoric, literatură contemporană

Număr pagini: 335

Nota mea: 4/5

Primită de laEditura All

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)

PREZENTARE

Christian Jacq, cel mai citit scriitor francez din întreaga lume, cu milioane de exemplare vândute și traduceri în 28 de limbi, spune povestea Cleopatrei, cea mai fascinantă regină a Egiptului.

Acțiunea se desfășoară în perioada în care dinastia Ptolemeilor a guvernat Egiptul Antic. Cleopatra a VII-a, suverana „tărâmului iubit al zeilor”, a fost ultima și cea mai celebră reprezentantă a neamului său. Ea și-a ales titlul de „Cea care își iubește patria“, referindu-se la acel Egipt cu trecut glorios, obiect al tuturor visurilor ei. Departe de a se mulțumi cu o viată luxoasă în Alexandria, regina concepe planul nebunesc de a-i reda patriei sale forța și măreția. Fără Cezar, însă, Cleopatra n-ar fi putut recuceri Egiptul. Fără Cleopatra, Cezar n-ar fi putut stabili o pace durabilă în Orient. Povestea de dragoste pasională se împletește cu realitatea acelor vremuri, iar romanul lui Christian Jacq ne poartă pe urmele incredibilei epopei amoroase și politice pe care o trăiesc cei doi.

„Christian Jacq este unul dintre cei mai populari scriitori francezi contemporani.” – Le Figaro

 

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestui roman pentru recenzie de la Editura All şi vreau să le mulţumesc încă o dată că mi-au oferit şansa de a citi o carte cu a cărui gen nu prea sunt familiarizată. Am ales să citesc această carte deoarece m-a atras mult coperta colorată şi am fost tentată să descopăr un personaj despre care recunosc, spre ruşinea mea, că nu cunosc foarte multe. Nu pot să zic că aşteptările mele au fost înşelate, dar nici nu pot afirma că i-aş da nota maximă. În cele ce urmează vă spun şi de ce.

 Educată pentru a domni, Cleopatra nu se va întoarce din drum. Din moment ce răzvrătiţii triumfau, de ce să mai trăiască?

Tema cărţii este una istorică şi, deşi mult timp mi-a displăcut cam orice scriere inspirată din istorie, acest roman chiar mi-a plăcut. Deşi are 300 şi ceva de pagini să nu vă gândiţi că veţi citi greu cartea. Poate numai dacă nu aveţi prea mult timp la dispoziţie. Eu am citit-o în câteva zile, iar dacă timpul mi-ar fi permis aş fi terminat-o şi mai repede. Titlul cărţii face referire la regina Egiptului, Cleopatra, care are un vis măreţ şi care va face tot posibilul să îl îndeplinească.  Fiecare pagină a cărţii m-a purtat într-o lume de demult şi tare mult mi-a plăcut să îmi iau cafeaua şi să mă aşez confortabil pe canapea, pornind într-o aventură alertă alături de Cleopatra şi alte personaje istorice importante.

Un simplu vis…Şi dacă totuşi construirea acestui nou templu va călăuzi gândirea unui nou suveran, dacă îl va inspira în acţiunile lui, dacă va reîntemeia o vârstă de aur? Superioara nu era responsabilă de o speranţă nebunească, sanctuarul ei nu va emana o energie capabilă să redea demnitatea poporului?

Citiţi acest roman dacă doriţi să aflaţi cine a fost Cleopatra cu adevărat, cine a fost Cezar şi prin ce încercări demne de menţionat au trecut toţi. Nu vreau să vă dau prea mult amănunte, ci doresc să vă fac să îl citiţi. Chiar dacă la prima vedere s-ar putea ca pentru unii dintre voi un roman istoric să nu fie prea atractiv, nu vă speriaţi şi nu daţi înapoi. S-ar putea să vă placă mai mult decât credeţi! Personajele cărţii sunt numeroase, îţi captivează puternic atenţia şi te fac să te simţi părtaş într-o aventură cât se poate de reală. Personajul meu preferat este Cleopatra, un personaj care, chiar dacă a trecut prin numeroase încercări, nu îşi pierde curajul şi face tot posibilul să îşi atingă ţelurile. Un plus pe care îl are acest roman este răsturnarea continuă a situaţiilor. Atunci când ai impresia că apele s-au liniştit, intervine ceva şi tulbură la loc situaţia. Alături de Cleopatra facem cunoştinţă şi cu Cezar, conducătorul Romei, personaj pe care am ajuns să îl îndrăgesc spre finalul cărţii.

Zâmbetul reginei îl seduse în cele din urmă. Explorarea acestui univers devenea pentru el o prioritate.

Deşi sunt foarte multe de spus despre acest roman, vă zic doar atât: dacă sunteţi pasionaţi de istorie şi de cărţile inspirate din istorie, vă invit să îl citiţi. Dacă nu l-aţi citit până acum şi aveţi reţineri, puneţi mâna pe carte şi nu vă opriţi până la final. S-ar putea să fie o aventură pe care o veţi iubi şi de care vă veţi aminti cu drag!

Ciocârlia – Deszo Kosztolanyi

Autor: Deszo Kosztolanyi

Naționalitate: maghiară

An apariție: 1924 ( 2015 la Editura All)

Titlu original: Pacsirta

Gen carte: roman,  literatură maghiară, literatură clasică

Număr pagini: 168

Nota mea: 4/5

Primită de la: Editura All

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)

PREZENTARE

Din proza cristalină a lui Kosztolányi, din umorul și profunda umanitate care răzbat din paginile ei țâșnește frumusețea care face din romanul „Ciocârlia” o carte de-a dreptul magică.
Ne aflăm în preajma anului 1900. Soții Vajkay își duc traiul monoton într-un târg de provincie prăfuit din inima Imperiului Austro-Ungar. Tatăl s-a retras de câțiva ani din activitate, dedicându-și timpul cercetărilor genealogice și preocupării pentru heraldică. Mama are grijă de casă. Nu foarte inteligentă, deloc atrăgătoare, ba chiar de-a dreptul urâtă, și nemăritată, fiica lor, Ciocârlia, gătește și coase pentru ei.
Dar un eveniment în aparență banal tulbură echilibrul vieții de familie: Ciocârlia pleacă la țară, în vizită la rude. Doar pentru o săptămână, ce-i drept, dar această săptămână pare că se întinde la nesfârșit pentru părinții ei. Ce să facă cu timpul lor, ieșit brusc din hotarele rutinei? Soții Vajkay nici nu se dezmeticesc bine că se trezesc mâncând la restaurante, reînnoadă vechi prietenii și fire din viața socială a orașului, merg la piese de teatru. În acest răstimp, încep să iasă dureros la lumină adevăruri bine ținute în frâu, sentimentele reale, îngropate si de nerostit până atunci.
Apoi, Ciocârlia se întoarce acasă. Există viață dincolo de rutina zilnică și de dezamăgirile care îi sunt inerente?
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar al acestei cărți pentru recenzie  de la Editura All şi doresc să le mulțumesc încă o dată pentru minunatele cărți pe care le primesc de la ei! Atunci când am primit cartea aveam impresia că este prima carte a unui autor maghiar pe care eu o citesc, dar mai apoi mi-am dat seama că greşesc. Un alt autor maghiar pe care l-am citit este Jokai Mor, iar romanul citit este Omul de aur, o carte citită de două ori pe care v-o recomand din toată inima.
Cartea despre care vă voi vorbi în continuare, Ciocârlia, este un roman scurt (168 de pagini) şi face parte din literatura clasică maghiară. Cum bine vă puteți imagina, am citit foarte repede cartea, dar mai mult a durat până să mă hotărăsc cum să scriu recenzia. Ar fi foarte multe de spus, dar voi încerca să punctez doar câteva idei care au rolul de a vă captiva, nu de a vă dezvălui miezul acțiunii.
Ciocârlia era o fată cumsecade, foarte cumsecade, singura bucurie a vieții lui. Akos îşi repeta mereu acest lucru, şi le repeta şi altora.
Tema cărții este realistă şi facem cunoştință atât cu viața Ciocârliei şi a familiei sale, cât şi cu viața locuitorilor din Salzburg. Titlul cărții este numele personajului feminin principal. Aveam aşteptări mari legate de acest roman, dar recunosc că mi-aş fi dorit să se pună mai mult accentul pe destinul Ciocârliei. Un roman atât de scurt doreşte să surprindă mai multe aspecte, iar eu consider că multe pagini nu au reuşit asta. Sunt multe idei derutante care ne poartă spre altele, dar nimic mai mult. Cu toate astea, i-am dat 4/5 steluțe pe goodreads, deşi prima dată am înclinat mai mult spre 3.
Nu poți să îți trăieşti viața ca pe o comedie sau ca pe un  bal mascat. Sunt unii cărora le rămâne doar durerea, durerea crudă şi amorfă, care nu-i bună de nimic, nu foloseşte la nimic, doar durerea.
Personajele nu sunt numeroase, iar în centrul acțiunii se află Ciocârlia şi familia sa. Ne este prezentată relația strânsă şi frumoasă dintre membrii familie, dar şi anumite aspecte cu care se confruntă locuitorii din Salzburg. Mi-aş dori să vă spun că este o carte complexă, dar nu prea este. Finalul nu m-a captivat şi cred că şi lui i-a lipsit complexitatea.
Ea era acel eu, în trup şi în suflet, una cu carnea şi amintirile, trecutul, prezentul şi viitorul lui, pe care le cuprindem într-un singur destin ori de câte ori devenim conştienți de noi înşine şi rostim impertubabilul cuvânt: eu.
Dar cu toate acestea vă recomand romanul şi spun asta pentru că face parte din literatura clasică, iar orice carte scrisă într-un alt secol decât cel în care trăim, merită citită. Iar dacă nu ați citit până acum cărți ale autorilor maghiari sau de alte naționalități, vă recomand să o faceți! După ce citiți cartea, vă aştept  cu impresii!

Maestrul şi Margareta – Mihail Bulgakov

Autor: Mihail Bulgakov

Naționalitate: rusă

An apariție: 2014 ( la Editura Polirom)

Titlu original: Мастер и Маргарита

Gen carte: roman, realism magic, literatură clasică

Număr pagini: 490

Nota mea: 4/5

Primită de la: Librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI ( în limita stocului disponibil)

PREZENTARE

Ce poate salva o lume in care răul produs metodic de om nu mai lasă loc nici unui strop de speranță? Bineînțeles, nimic din elementele lumii paralizate. Şi atunci e nevoie de ceva din afară. Diavolul ia chipul iluzionistului Woland şi se amuză să pună pe jar Moscova, oraşul unde Maestrul si Margareta încearcă să-şi trăiască iubirea. Departe in timp si spațiu, Ponțius Pilat îl judecă pe Isus. Planurile aluneca unul spre altul, întâlnindu-se într-o poveste a suferintei şi sacrificiului şi, abia astfel, ceea ce nu poate fi rostit în viața de la Moscova se spune în cer. Împânzit de date autobiografice, de aluzii livreşti, religioase, demonologice, ezoterice, monumentalul roman al lui Bulgakov dă impresia paradoxală că a fost scris dintr-o suflare, antrenându-şi cititorul în iureşul nebunesc al întâmplărilor din Moscova anilor ’30.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărţi pentru recenzie de la prietenii mei de la librăria-online Târgul Cărţii.ro, cărora doresc să le mulţumesc pentru minunatele cărţi pe care le primesc de fiecare dată de la ei. Îmi este destul de greu să vă vorbesc despre acest roman, în mare parte pentru complexitatea lui. Am mai citit această carte acum câţiva ani, la începutul facultăţii, dar nu mai ţineam minte prea multe, aşa că mi-am dorit să o recitesc. Aparţine literaturii clasice ruse, iar critica literară afirmă că este unul dintre cele mai bune romane ale secolului XX.

Cântăreşte-ţi fiecare cuvânt, altfel te aşteaptă moartea. O moarte nu numai de neînlăturat, dar şi chinuitoare.

Am pornit la drum în relecturarea cărţii cu speranţa că voi înţelege mai bine cartea, însă să ştiţ că şi acum multe elemente ale sale rămân un mister pentru mine. Nu este o carte uşor de citit, iar eu am avut nevoie în jur de o săptămână că sa o termin. Are 490 de pagini, dar nu vă speriaţi de dimensiunea sa, pentru că odată pătrunşi în mijlocul acţiunii, nu vă veţi mai desprinde uşor. Am auzit păreri împărţite despre roman, unora le-a plăcut, iar pe unii nu i-a prins deloc. Depinde acum de gusturile fiecăruia.

Da, dragostea ne lovise fulgerător, am înţeles acest lucru chiar în aceeaşi zi, chiar peste un ceas, când ne-am pomenit, fără să ne dăm seama, lângă zidul Kremlinului, pe chei.

Tema cărţii nu este una singură, ci se pot identifica mai multe teme: de la cea socială, familia, relaţiile de prieteni, până la istorie, religie şi artă. Titlul cărţii face referire la două personaje-simbol ale cărţii, Maestrul şi Margareta, doi îndrăgostiţi despre care am aflat mai multe abia în a doua parte a cărţii. Personajele sunt foarte multe şi cred că este ceva timp de când nu am mai citit o carte cu atât de multe personaje. Cert este că toate dau farmec şi legat de romanele ruseşti, există un aspect care mie nu îmi place: numele lor de multe ori greu de pronunţat sau ţinut minte.

Prietena dumitale îţi spune maestru, dumneata gândeşti, atunci cum poţi fi mort?E caraghios!

Personajele sunt bine structurate, iar printre cele preferate de mine se află Woland şi Behemoth, cel din urmă fiind un motan ciudat de dimensiuni umane. Nu vă dezvălui mult din acţiunea cărţii, ci vreau doar să punctez câteva lucruri demne de amintit. În primul rând, este o carte cu multe descrieri şi mult dialog. În al doilea rând, are o mulţime de personaje care fac din acţiune una de multe ori foarte alertă. Apoi, finalul este unul pe măsură. Imaginaţi-vă că citiţi o carte în care Satana vine pe Pământ sub înfăţişare omenească, are cu el o suită ciudată şi dă peste cap viaţa locuitorilor dintr-un orăşel al Uniunii Sovietice. Cam aşa s-ar descrie în linii mari acest roman.

Mi-a plăcut foarte mult limbajul utilizat de scriitor (traducerea făcută de Natalia Radovici din limba rusă este excelentă) şi umorul negru prezent în carte. Eu zic să nu vă aşteptaţi la o carte uşor de citit, ci mai degrabă să vă pregătiţi sufleteşte pentru o lectură aparte care cu siguranţă vă va tulbura. Acestea fiind zise, vă recomand călduros să citiţi cartea şi să reveniţi cu păreri!

« Older Entries