Maestrul şi Margareta – Mihail Bulgakov (recenzie)

Autor: Mihail Bulgakov

Naționalitate: rusă

An apariție: 2014 ( la Editura Polirom)

Titlu original: Мастер и Маргарита

Gen carte: roman, realism magic, literatură clasică

Număr pagini: 490

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Ce poate salva o lume in care răul produs metodic de om nu mai lasă loc nici unui strop de speranță? Bineînțeles, nimic din elementele lumii paralizate. Şi atunci e nevoie de ceva din afară. Diavolul ia chipul iluzionistului Woland şi se amuză să pună pe jar Moscova, oraşul unde Maestrul si Margareta încearcă să-şi trăiască iubirea. Departe in timp si spațiu, Ponțius Pilat îl judecă pe Isus. Planurile aluneca unul spre altul, întâlnindu-se într-o poveste a suferintei şi sacrificiului şi, abia astfel, ceea ce nu poate fi rostit în viața de la Moscova se spune în cer. Împânzit de date autobiografice, de aluzii livreşti, religioase, demonologice, ezoterice, monumentalul roman al lui Bulgakov dă impresia paradoxală că a fost scris dintr-o suflare, antrenându-şi cititorul în iureşul nebunesc al întâmplărilor din Moscova anilor ’30.

PĂREREA MEA

 Îmi este destul de greu să vă vorbesc despre acest roman, în mare parte pentru complexitatea lui. Am mai citit această carte acum câţiva ani, la începutul facultăţii, dar nu mai ţineam minte prea multe, aşa că mi-am dorit să o recitesc. Aparţine literaturii clasice ruse, iar critica literară afirmă că este unul dintre cele mai bune romane ale secolului XX.

Am pornit la drum în relecturarea cărţii cu speranţa că voi înţelege mai bine cartea, însă să ştiţ că şi acum multe elemente ale sale rămân un mister pentru mine. Nu este o carte uşor de citit, iar eu am avut nevoie în jur de o săptămână că sa o termin. Are 490 de pagini, dar nu vă speriaţi de dimensiunea sa, pentru că odată pătrunşi în mijlocul acţiunii, nu vă veţi mai desprinde uşor. Am auzit păreri împărţite despre roman, unora le-a plăcut, iar pe unii nu i-a prins deloc. Depinde acum de gusturile fiecăruia.

Tema cărţii nu este una singură, ci se pot identifica mai multe teme: de la cea socială, familia, relaţiile de prieteni, până la istorie, religie şi artă. Titlul cărţii face referire la două personaje-simbol ale cărţii, Maestrul şi Margareta, doi îndrăgostiţi despre care am aflat mai multe abia în a doua parte a cărţii. Personajele sunt foarte multe şi cred că este ceva timp de când nu am mai citit o carte cu atât de multe personaje. Cert este că toate dau farmec şi legat de romanele ruseşti, există un aspect care mie nu îmi place: numele lor de multe ori greu de pronunţat sau ţinut minte.

Personajele sunt bine structurate, iar printre cele preferate de mine se află Woland şi Behemoth, cel din urmă fiind un motan ciudat de dimensiuni umane. Nu vă dezvălui mult din acţiunea cărţii, ci vreau doar să punctez câteva lucruri demne de amintit. În primul rând, este o carte cu multe descrieri şi mult dialog. În al doilea rând, are o mulţime de personaje care fac din acţiune una de multe ori foarte alertă. Apoi, finalul este unul pe măsură. Imaginaţi-vă că citiţi o carte în care Satana vine pe Pământ sub înfăţişare omenească, are cu el o suită ciudată şi dă peste cap viaţa locuitorilor dintr-un orăşel al Uniunii Sovietice. Cam aşa s-ar descrie în linii mari acest roman.

Mi-a plăcut foarte mult limbajul utilizat de scriitor (traducerea făcută de Natalia Radovici din limba rusă este excelentă) şi umorul negru prezent în carte. Eu zic să nu vă aşteptaţi la o carte uşor de citit, ci mai degrabă să vă pregătiţi sufleteşte pentru o lectură aparte care cu siguranţă vă va tulbura. Acestea fiind zise, vă recomand călduros să citiţi cartea şi să reveniţi cu păreri!

CITATE

Prietena dumitale îţi spune maestru, dumneata gândeşti, atunci cum poţi fi mort?E caraghios!

Da, dragostea ne lovise fulgerător, am înţeles acest lucru chiar în aceeaşi zi, chiar peste un ceas, când ne-am pomenit, fără să ne dăm seama, lângă zidul Kremlinului, pe chei.

Cântăreşte-ţi fiecare cuvânt, altfel te aşteaptă moartea. O moarte nu numai de neînlăturat, dar şi chinuitoare.