Zile birmaneze – George Orwell

Autor: George Orwell (nume real: Eric Arthur Blair)

Naționalitate: britanică (născut în India)

An apariție: 1934

Număr pagini: 326

Titlu original: Burmese Days

Nota mea: 4/5

Primită de la: librăria online Târgul Cărții.ro

PREZENTARE

Clubul European este locul în care colonialiștii britanici vin să-și treacă plictisul, dar și mirajul micilor afaceriști birmanezi cu ambiții mari. John Flory, negustorul britanic de cherestea care-și petrece zilele la Club alături de conaționalii săi, este protagonistul romanului Zile birmaneze și modelul în jurul căruia gravitează universul coloniei schițat de George Orwell. Ajuns la vârsta marilor îndoieli, John urmărește apatic jocul machiavelic al lui U Po Kyin și dovezile înduioșătoare de prietenie ale amicului său, doctorul Veraswami, și speră să-și găsească răspunsurile la întrebări alături de frumoasa și ezitanta Elizabeth.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărți pentru recenzie și pentru asta doresc să le mulțumesc prietenilor mei de la librăria online Târgul Cărții.ro. Aceasta nu este prima carte scrisă de George Orwell pe care eu o citesc, așa că am știut de la bun început la ce să mă aștept. Am mai citit până acum Ferma animalelor și 1984, două romane absolut superbe. Zile birmaneze este un roman mai puțin cunoscut și nu neapărat mai slab scris. În căutările mele am descoperit că este un roman autobiografic, iar personajul principal, John Flory, este inspirat din viața autorului.

Cum să o facă să înțeleagă ce voia de la ea? Se desprinsese din îmbrățișare și-i apăsă blând umerii de copac, privindu-i chipul pe care-l vedea foarte clar, deși luna era în spatele ei.

La început nu prea m-am putut conecta cu cartea, dar după vreo 70 de pagini am început să o privesc cu alți ochi, să înțeleg mai bine acțiunea și personajele. Este genul de carte cu care trebuie să aveți un pic de răbdare, deoarece s-ar putea să nu vă placă chiar de la început. Și aici vorbesc din proprie experiență. Dar odată ce am reușit să mă conectez cu acțiunea cărții, nu am mai putut-o lăsa din  mână. (mai mult…)

Libmag – raiul cu cărți

Îmi place să citesc. Îmi place să mă relaxez citind o carte bună și ador acele momente când găsesc locuri de unde îmi pot procura cărți bune la prețuri accesibile. Mereu urmăresc site-urile online de unde pot cumpăra cărți și de multe ori mă uit după reduceri. Vreau să vă împărtășesc însă bucuria mea legată de o nouă librărie online care poartă numele de libmag. Nu cred că sunt mulți cititori care să nu fi auzit de librăria online Târgul Cărții, un loc unde găsim cărți minunate la prețuri foarte bune. Pentru cei care nu știu încă, aceștia au o nouă librărie, libmag.ro.

În cele ce urmează vreau să vă spun și ce minunății de cărți am primit de la ei, în limita voucherului de 100 de lei pe care mi L-au oferit. Am ales 13 cărți și majoritatea au costat 5, 6, 8 sau 10 lei. Sunt foarte mulțumită de alegerea făcută, mai ales că printre ele s-au numărat cărți ale autorilor mei preferați, cum ar fi Rodica Ojog-Brașoveanu, Agatha Christie, Stephen King, Pearl S. Buck. Cărțile sunt toate noi și pe majoritatea dintre ele le-am primit înfoliate (le-am păstrat așa pentru poze ca să vedeți).

Pe site-ul celor de la libmag găsiți oferte de toate tipurile, cărți la prețuri convenabile și ocazia de a citi ce vă place. Eu sunt extrem de încântată de cărțile primite și abia aștept să le citesc și să revin aici cu recenzii! Intrați repede pe libmag ca să vedeți ce noutăți atractive au!

Cărțile primite de la libmag sunt:

thumbnail35666

thumbnail8666thumbnail4666thumbnail0877thumbnail33

 

Zile birmaneze – George Orwell (fragmente)

22519692_1747082971978079_6780461671269543308_o

Citesc acum o carte scrisă de George Orwell care se numește Zile birmaneze, o carte primită de la Târgul Cărții.ro pentru recenzie. Am ajuns la pagina 95 și vreau să vă zic că după un început mai anevoios am reușit să mă conectez cu acțiunea cărții și să mă captiveze. Sper să fie așa până la final. După ce termin cartea, revin cu o recenzie. Până atunci vă las câteva fragmente din carte:

După o zi cu adevărat trândavă, în întunericul nopții, plictiseala atinge o asemenea profunzime încât devine frenetică, sinucigașă. Munca, rugăciunea, cărțile, băutura, conversația – sunt cu toate neputincioase împotriva ei; numai sudoarea o poate scoate prin porii pielii. 

O va cere de soție? Întârzia atâta! Era vag conștientă că Flory spunea ceva despre singurătate. A, desigur! Îi vorbea despre singurătatea căreia va trebui să-i facă față în junglă, după ce se vor căsători. 

Era tânăr și femei din toate categoriile i se aruncau de gât; din când în când, abdica și el. Dar aceste căderi îl dezgustau curând și, când gluma se îngroșa, era atât de dur încât scăpa fără nici o greutate.

 

Sentimentul unui sfârșit – Julian Barnes

19642486_1641959059157138_8380062204712852731_n

Autor: Julian Barnes

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Sense of an Ending

An apariție: 2012 (2016 și 2017 Editura Nemira)

Gen carte: roman, ficțiune

Număr pagini: 180

Nota mea: 3/5

Primită de la: Editura Nemira

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Tony Webster se îndreaptă spre vârsta a treia. După o căsătorie și un divorț liniștit, după o viață molcomă, departe de senzațiile tari, privește în urmă. Amintirile s-au adunat și se cer deslușite. O scrisoare primită de la un avocat declanșează o incursiune în trecut, într-un tărâm în care nimic nu este limpede. Poveste despre un om care încearcă să se împace cu ce a trăit, cu ce n-a trăit și cu ce crede ca a experimentat, Sentimentul unui sfârșit caută adevăruri și explicații. Dar ele sunt la fel de neclare și de capricioase ca memoria însăși.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărți pentru recenzie de la Editura Nemira și doresc să le mulțumesc pentru acest gest. De Julian Barnes am mai citit până acum Cafe au lait și Zgomotul timpului, două romane care mi-au plăcut destul de mult. În comparație cu cele două, Sentimentul unui sfârșit mi s-a părut un roman mai slab. Nu mă consider o fană a romanelor lui Barnes, dar reprezintă totuși un autor care nu trebuie evitat. Sentimentul unui sfârșit este tot un roman scris tot la persoana I, la fel ca celelalte două amintite.

Iar asta se cheamă viață, nu? Câteva împliniri  și câteva deziluzii. Pentru mine, a fost interesant, deși nu m-aș plânge și nici n-aș fi uimit dacă altora nu li s-ar părea la fel. Poate că, într-un fel, Adrian știa ce face. Nu că mi-ar fi dat prin cap să renunț la propria viață, indiferent din ce motiv, să ne-nțelegem.

Temele cărții pe care Barnes le abordează sunt iubirea, familia, prietenia și mai ales, destinul uman. Titlul este o metaforă sugestivă care are legătură cu ideile și viața personajului masculin principal, Tony Webster. Este o carte destul de complexă și eu nu am citit-o atât de rapid pe cât aș fi vrut deoarece are idei pe care trebuie să le analizezi la modul profund. Nu pot spune că am înțeles atât de bine cartea, poate și pentru că ideile nu se leagă prea mult între ele. Mă așteptam la mai mult de la această carte și mă așteptam să fie un roman mai bine scris decât celelalte două pe care le-am citit până acum.

Nu-ți face iluzii că te poți baza pe un proces liniștitor de declin treptat – viața e mult mai complicată decât atât. Prin urmare, creierul îți mai aruncă firimituri din când în când, ba chiar te vindecă de acele pene familiare de memorie. 

Personajele nu sunt foarte multe și mă așteptam la personaje mai bine construite. Tony Webster are o viață tumultuoasă și pe parcursul romanului prezintă idei și persoane care i-au marcat viața. Primele iubiri, prietenii săi, familia, relația cu soția și fiica sa sunt prezentate într-un mod care parcă nu e destul. Nu mi s-a părut că s-a pus accentul pe ceva anume, ci s-a încercat prezentarea mai multor amănunte care oferă indicii și apoi se trece mai departe. Undeva la jumătatea cărții acțiunea devine un pic mai alertă și paginile se parcurg mai repede. Mai cred și că trebuie să ai o anumită stare pentru acest tip de carte și mult timp la dispoziție. Dacă citești câte un pic din ea și faci pauze de câteva zile, s-ar putea să își piardă carte farmecul. Nu este o carte prost scrisă, ci doar insuficient de bine dezvoltată.

Ce știam despre viață – eu, care trăisem atât de prudent? Care nici nu câștigasem, nici nu pierdusem, ci pur și simplu lăsasem viața să se întâmple?Care avusesem ambiții obișnuite și mă acomodasem mult prea repede cu neîmplinirea lor?

De ce să îl citiți totuși pe Julian Barnes? Pentru că în romanele sale scrise la persoana I găsiți idei care s-ar putea să vi se pară interesante și aveți ce învăța. I-am dat 3/5 steluțe pe goodreads și sincer mi-aș fi dorit să ofer mai multe steluțe. Însă mă așteptam la mai mult din partea acestei cărți. Vă rog să îmi spuneți cum vi s-a părut vouă această carte și în general cărțile lui Julian Barnes. Vă aștept cu păreri. 

 

Ce cărți am primit (18)

În urmă cu două săptămâni am primit un colețel primit de la unul dintre colaboratorii mei preferați și anume, librăria online Târgul Cărții.ro. Din lipsă de timp însă, abia astăzi vă arăt ce cărți minunate mi-au trimis. Sunt 4 cărți pe care îmi doream să le citesc de ceva timp și acum sunt extrem de încântată că voi avea ocazia! Aceste cărți sunt:

1. Zile birmaneze – George Orwell (De același autor am mai citit Ferma animalelor și 1984, două romane care mi-au plăcut enorm. Sunt curioasă să văd cum va fi Zile birmaneze.)

2. Vassa și noaptea – Sarah Porter (Am tot văzut recenzii pentru acest roman, dar m-am încăpățânat să le citesc. Nici măcar nu vreau să știu despre ce este cartea. Prefer să descopăr singură.)

3. Casa îngerilor – Pascal Bruckner (După ce am citit Hoții de frumusețe, un roman care m-a contrariat foarte mult, am decis să citesc acest roman. Sper să îmi placă.)

4. Aviatorul – Evgheni Vodolazkin (Mai este cineva care nu a auzit măcar de acest roman? Eu zic că nu. Sunt aproape singură că o să-mi placă mult de tot. Abia aștept să văd dacă va fi așa sau nu.)

« Older Entries