Soții de artiști – Alphonse Daudet

Soții de artiști – Alphonse Daudet

Autor: Alphonse Daudet

Naționalitate: franceză

An apariție: 1896

Titlu original: Artist’s Wives

Număr pagini: 152

Nota mea: 4/5

Gen carte: nuvele, literatură clasică

PREZENTARE

Odă sarcastică închinată iubirii, Soţii de artişti este o colecţie de tablouri ale unor căsnicii în care dragostea îmbracă cele mai diverse chipuri şi se îndreaptă spre destine diferite şi adesea imprevizibile.

PĂREREA MEA

Aveam de ceva timp acest roman micuț în bibliotecă și m-am gândit că ar fi timpul să îi dau o șansă. Iubesc cărțile din această colecție pentru că sunt romane interesante care cu siguranță îți captează atenția. De Alphonse Daudet am mai citit până acum doar Sapho, un roman a cărui recenzie o puteți citi aici.

După o lună, îşi iubea soțul, dar îl iubea cu toată sinceritatea, nu cu o afecțiune născută din obişnuință, ci cu o dragoste autentică. Într-o zi, îi scrise o scrisoare lungă, pasionantă şi plină de regrete ! El nu răspunse. Probabil că se gândea că nu fusese suficient de pedepsită.

Soții de artiști este o colecție de nuvele, după cum bine vă puteți da seama, despre căsnicie, soți/soții și problemele inerente care apar. Tema cărții este familia, iar titlul vrea să surprindă în special imaginea soției din cadrul unei căsnicii. Nu pot însă să spun că această carte m-a impresionat foarte tare, deoarece la început îmi imaginam că este un roman cu un conflict bine pus la punct. Însă cartea este o colecție de 12 nuvele, cu titluri sugestive (Un cuplu de cântăreți, Boema în familie, Contesa Irma, etc.) care surprinde diferite momente și situații ce au loc într-o familie. Unele întâmplări stârnesc hazul, altele mai puțin.

…Ce mult m-a costat căsătoria cu un artist. Ah ! Draga mea, să fi ştiut !… Dar fetele tinere îşi fac gânduri atât de ciudate despre orice. Închipuie-ți că, la Expoziție, când vedeam în catalog acele adrese îndepărtate ale străzilor liniştite, de la capătul Parisului, îmi imaginam nişte vieți paşnice, sedentare, dedicate serviciului şi familiei, şi-mi spuneam, simțind dinainte cât de geloasă aveam să fiu : „Iată ce fel de soț îmi doresc. Va fi mereu alături de mine. Ne vom petrece toate zilele împreună, el în fața tabloului sau a sculpturii sale, eu citind, cosând alături de el în atmosfera calmă a atelierului.“

Personajele sunt foarte multe, dar au un punct comun: toate sunt soți sau soții cu frământări sau probleme mai mult sau mai puțin grave. Mi-a plăcut că fiecare nuvelă aduce o idee nouă și nu seamănă una cu alta. De ce ar fi totuși bine să citiți acest volum? Pentru că, deși face parte din literatura clasică franceză, se citește foarte repede (eu l-am citit într-o singură zi), puteți găsi idei interesante și este o metodă ideală de a petrece o seară de toamnă sau un weekend. Dacă nu l-ați citit până acum pe Daudet, vă invit călduros să o faceți.

Lasă un răspuns

Follow

Get the latest posts delivered to your mailbox:

%d blogeri au apreciat: