Zile birmaneze – George Orwell (recenzie)

Autor: George Orwell (nume real: Eric Arthur Blair)

Naționalitate: britanică (născut în India)

An apariție: 1934

Număr pagini: 326

Titlu original: Burmese Days

Nota mea: 4/5

Primită de la: librăria online Târgul Cărții.ro

PREZENTARE

Clubul European este locul în care colonialiștii britanici vin să-și treacă plictisul, dar și mirajul micilor afaceriști birmanezi cu ambiții mari. John Flory, negustorul britanic de cherestea care-și petrece zilele la Club alături de conaționalii săi, este protagonistul romanului Zile birmaneze și modelul în jurul căruia gravitează universul coloniei schițat de George Orwell. Ajuns la vârsta marilor îndoieli, John urmărește apatic jocul machiavelic al lui U Po Kyin și dovezile înduioșătoare de prietenie ale amicului său, doctorul Veraswami, și speră să-și găsească răspunsurile la întrebări alături de frumoasa și ezitanta Elizabeth.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărți pentru recenzie și pentru asta doresc să le mulțumesc prietenilor mei de la librăria online Târgul Cărții.ro. Aceasta nu este prima carte scrisă de George Orwell pe care eu o citesc, așa că am știut de la bun început la ce să mă aștept. Am mai citit până acum Ferma animalelor și 1984, două romane absolut superbe. Zile birmaneze este un roman mai puțin cunoscut și nu neapărat mai slab scris. În căutările mele am descoperit că este un roman autobiografic, iar personajul principal, John Flory, este inspirat din viața autorului.

La început nu prea m-am putut conecta cu cartea, dar după vreo 70 de pagini am început să o privesc cu alți ochi, să înțeleg mai bine acțiunea și personajele. Este genul de carte cu care trebuie să aveți un pic de răbdare, deoarece s-ar putea să nu vă placă chiar de la început. Și aici vorbesc din proprie experiență. Dar odată ce am reușit să mă conectez cu acțiunea cărții, nu am mai putut-o lăsa din  mână.

Tema cărții este realistă și socială, iar printre temele mărunte ale cărții întâlnim și relațiile de dragoste și cele de familie. Titlul cărții face referire la experiența lui Flory care petrece un timp pe teritoriul Birmaniei, loc în care cunoaște noi personaje și trece prin mai multe peripeții. Cartea mi s-a părut destul de interesantă și dacă ar fi să vă spun ce mi-a plăcut cel mai mult, acel lucru este legătura dintre Flory și Elizabeth, o legătură care va fi destul de bine dezvoltată în partea a doua a romanului.

Personajele sunt foarte multe, majoritatea interesante și mi-a plăcut să descopăr obiceiurile și stilul de viață al birmanezilor, toate privite prin ochii lui George Orwell. Multe nu vreau să vă dezvălui, ci doar să punctez câteva lucruri. Cel mai interesant personaj mi s-a părut Elizabeth, și nu Flory. Atmosfera prezentată de autori aici este la un moment dat extrem de captivantă și aici în fața ochilor o imagine cât se poate de reală a Birmaniei. Cititorul are senzația că participă la toate evenimentele cărții, iar asta a adus un plus cărții în ochii mei. De reproșat nu am ce să îi reproșez acestei cărți, poate doar puțin finalul care m-a cam lăsat mască.

Dacă nu l-ați citit până acum pe Orwell, vă recomand călduros să o faceți. Începeți cu Ferma animalelor și cu 1984 și apoi cu Zile birmaneze. Dacă vă plac romanele sociale autobiografice, acesta este pentru voi. Dacă nu, dați-i o șansă. Și apropo, aruncați un ochi și pe Târgul Cărții.ro…puteți găsi acolo o mulțime de cărți noi și de anticariat care abia așteaptă să fie citite!

Voi ați citit Zile birmaneze? Ce impresie v-a lăsat?

CITATE

Dacă l-ar fi iubit, ar fi putut-o alunga cu mult mai puține remușcări. Nici o suferință nu este atât de amară ca cea lipsită de orice urmă de noblețe. Se aplecă și o ridică luând-o în brațe.

Este un lucru neplăcut când prietenul cel mai bun nu îți este egal din punct de vedere social. Dar era un lucru absolut inerent aerului din India.

Cum să o facă să înțeleagă ce voia de la ea? Se desprinsese din îmbrățișare și-i apăsă blând umerii de copac, privindu-i chipul pe care-l vedea foarte clar, deși luna era în spatele ei.