Sentimentul unui sfârșit – Julian Barnes

19642486_1641959059157138_8380062204712852731_n

Autor: Julian Barnes

Naționalitate: britanică

Titlu original: The Sense of an Ending

An apariție: 2012 (2016 și 2017 Editura Nemira)

Gen carte: roman, ficțiune

Număr pagini: 180

Nota mea: 3/5

Primită de la: Editura Nemira

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Tony Webster se îndreaptă spre vârsta a treia. După o căsătorie și un divorț liniștit, după o viață molcomă, departe de senzațiile tari, privește în urmă. Amintirile s-au adunat și se cer deslușite. O scrisoare primită de la un avocat declanșează o incursiune în trecut, într-un tărâm în care nimic nu este limpede. Poveste despre un om care încearcă să se împace cu ce a trăit, cu ce n-a trăit și cu ce crede ca a experimentat, Sentimentul unui sfârșit caută adevăruri și explicații. Dar ele sunt la fel de neclare și de capricioase ca memoria însăși.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărți pentru recenzie de la Editura Nemira și doresc să le mulțumesc pentru acest gest. De Julian Barnes am mai citit până acum Cafe au lait și Zgomotul timpului, două romane care mi-au plăcut destul de mult. În comparație cu cele două, Sentimentul unui sfârșit mi s-a părut un roman mai slab. Nu mă consider o fană a romanelor lui Barnes, dar reprezintă totuși un autor care nu trebuie evitat. Sentimentul unui sfârșit este tot un roman scris tot la persoana I, la fel ca celelalte două amintite.

Iar asta se cheamă viață, nu? Câteva împliniri  și câteva deziluzii. Pentru mine, a fost interesant, deși nu m-aș plânge și nici n-aș fi uimit dacă altora nu li s-ar părea la fel. Poate că, într-un fel, Adrian știa ce face. Nu că mi-ar fi dat prin cap să renunț la propria viață, indiferent din ce motiv, să ne-nțelegem.

Temele cărții pe care Barnes le abordează sunt iubirea, familia, prietenia și mai ales, destinul uman. Titlul este o metaforă sugestivă care are legătură cu ideile și viața personajului masculin principal, Tony Webster. Este o carte destul de complexă și eu nu am citit-o atât de rapid pe cât aș fi vrut deoarece are idei pe care trebuie să le analizezi la modul profund. Nu pot spune că am înțeles atât de bine cartea, poate și pentru că ideile nu se leagă prea mult între ele. Mă așteptam la mai mult de la această carte și mă așteptam să fie un roman mai bine scris decât celelalte două pe care le-am citit până acum.

Nu-ți face iluzii că te poți baza pe un proces liniștitor de declin treptat – viața e mult mai complicată decât atât. Prin urmare, creierul îți mai aruncă firimituri din când în când, ba chiar te vindecă de acele pene familiare de memorie. 

Personajele nu sunt foarte multe și mă așteptam la personaje mai bine construite. Tony Webster are o viață tumultuoasă și pe parcursul romanului prezintă idei și persoane care i-au marcat viața. Primele iubiri, prietenii săi, familia, relația cu soția și fiica sa sunt prezentate într-un mod care parcă nu e destul. Nu mi s-a părut că s-a pus accentul pe ceva anume, ci s-a încercat prezentarea mai multor amănunte care oferă indicii și apoi se trece mai departe. Undeva la jumătatea cărții acțiunea devine un pic mai alertă și paginile se parcurg mai repede. Mai cred și că trebuie să ai o anumită stare pentru acest tip de carte și mult timp la dispoziție. Dacă citești câte un pic din ea și faci pauze de câteva zile, s-ar putea să își piardă carte farmecul. Nu este o carte prost scrisă, ci doar insuficient de bine dezvoltată.

Ce știam despre viață – eu, care trăisem atât de prudent? Care nici nu câștigasem, nici nu pierdusem, ci pur și simplu lăsasem viața să se întâmple?Care avusesem ambiții obișnuite și mă acomodasem mult prea repede cu neîmplinirea lor?

De ce să îl citiți totuși pe Julian Barnes? Pentru că în romanele sale scrise la persoana I găsiți idei care s-ar putea să vi se pară interesante și aveți ce învăța. I-am dat 3/5 steluțe pe goodreads și sincer mi-aș fi dorit să ofer mai multe steluțe. Însă mă așteptam la mai mult din partea acestei cărți. Vă rog să îmi spuneți cum vi s-a părut vouă această carte și în general cărțile lui Julian Barnes. Vă aștept cu păreri. 

 

Ce cărți am primit (18)

În urmă cu două săptămâni am primit un colețel primit de la unul dintre colaboratorii mei preferați și anume, librăria online Târgul Cărții.ro. Din lipsă de timp însă, abia astăzi vă arăt ce cărți minunate mi-au trimis. Sunt 4 cărți pe care îmi doream să le citesc de ceva timp și acum sunt extrem de încântată că voi avea ocazia! Aceste cărți sunt:

1. Zile birmaneze – George Orwell (De același autor am mai citit Ferma animalelor și 1984, două romane care mi-au plăcut enorm. Sunt curioasă să văd cum va fi Zile birmaneze.)

2. Vassa și noaptea – Sarah Porter (Am tot văzut recenzii pentru acest roman, dar m-am încăpățânat să le citesc. Nici măcar nu vreau să știu despre ce este cartea. Prefer să descopăr singură.)

3. Casa îngerilor – Pascal Bruckner (După ce am citit Hoții de frumusețe, un roman care m-a contrariat foarte mult, am decis să citesc acest roman. Sper să îmi placă.)

4. Aviatorul – Evgheni Vodolazkin (Mai este cineva care nu a auzit măcar de acest roman? Eu zic că nu. Sunt aproape singură că o să-mi placă mult de tot. Abia aștept să văd dacă va fi așa sau nu.)

O frântură de alb – Jaclyn Moriarty

18342090_1581501418536236_4204918969254471416_n

Autor: Jaclyn Moriarty

Naționalitate: australiana

Titlu original: A Corner of White

An apariție: 2013 (2016 la Editura Leda )

Gen carte: roman, ficțiune, fantasy, mister

Număr pagini: 433

Nota mea: 4/5

Serie: vol. 1 din Culorile lui Madeleine

Primită de laEditura Leda

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Madeleine şi mama ei au evadat din fosta lor viaţă, în nişte împrejurări misterioase, şi s-au stabilit într-un colţ ploios din Cambridge, Anglia (în lumea noastră). Pe de altă parte, Elliot îşi caută tatăl, dispărut în noaptea în care unchiul său a fost găsit mort. În Bonfire (în Regatul Cello), umblă vorba că tatăl lui Elliot şi-a omorât fratele şi a fugit de-acasă cu profesoara de fizică. Dar Elliot refuză să creadă tot ce se spune şi este hotărât să-şi găsească tatăl şi să descopere adevărul.

Pe măsură ce Madeleine şi Elliot se apropie tot mai mult de dezlegarea misterelor, încep să schimbe mesaje între ei, dintr-o lume într-alta – printr-o fisură întâmplătoare ivită după multe secole, un portal deschis într-un aparat de taxat dintr-o parcare. Dar de ambele părţi ale fisurii se desfăşoară mistere şi mai mari: fenomene atmosferice periculoase numite „furtuni de culori”; o ciudată fascinaţie pentru Isaac Newton; mitul Copilei-Fluture, a cărei apariţie ar putea pune capăt secetei din Cello;  şi nişte sărutări neaşteptate…

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărți de la Editura Leda (Grupul Editorial Corint) pentru recenzie și mi-am dorit enorm de mult să o citesc cât mai repede. Dar cum cărțile se tot adună, iar timpul nu ne mai ajunge, nu am citit-o atât de repede pe cât am vrut eu. Aveam așteptări mari ridicate de această carte, dar spre mirarea mea am avut parte și de o oarecare dezamăgire.

Tema cărții este fantastică și ne sunt prezentate două universuri total diferite: Regatul Cello și Lumea. Titlul are multiple semnificații, iar o semnificație la care eu m-am gândit este legătura dintre cele două lumi, albul reprezentând lumina și o posibilă conexiune între două suflete. Fiind destul de ambiguu, titlul ne poate duce cu gândul la mai multe aspecte.

Realitatea este că în Regatul nostru sunt Culori primejdioase. Eu însumi am o cicatrice micuță pe încheietura mâinii stângi – rezultatul unei întâlniri cu coada unui Cireșiu de Amarant . 

Personajele cărții sunt destul de numeroase, dar în centru stau Madeleine Tully și Elliot Baransky care, deși fac parte din două lumi diferite, reușesc să găsească o modalitate de comunicare inedită. Să încep prin a vă spune de ce m-a dezamăgit acest roman totuși. Fiind un roman de 400 și ceva de pagini, fantastic pe deasupra, mă așteptam la o acțiune și un conflict care să mă țină lipită de carte. Dar acest lucru nu s-a întâmplat. M-au dezamăgit paginile în care se bate apa în piuă și în care se tărăgănează acțiunea. De multe ori am avut senzația că dialogurile sunt puse acolo doar ca să umple niște pagini și să fie cartea stufoasă. Nu înțeleg nici acum de ce am citit-o atât de greu, deși limbajul nu este greoi. De vină cred că a fost lipsa de legătură și continuitate a ideilor.

Mă gândesc permanent la ce mă frământă și aștept până ce se întrevăd încetul cu încetul primii zori de zi, luminând total și clar soluția.

Cu toate acestea, cartea are și niște bile albe. Prima dată aș vrea să menționez ideea cărții care mie mi s-a părut fantastică. Crearea unei lumi imaginare și inventarea unor lianturi între aceasta și lumea reală este ceva pur și simplu uimitor. Personajele sunt în mare parte destul de interesante, deși mie mi-au plăcut cel mai mult Elliot și Madeleine. Multe însă nu prea mai pot spune despre roman, pentru că aș dezvălui mult prea mult. De ce i-am dat totuși 3 din 5 steluțe pe goodreads? Pentru că promite și de fapt nu este o carte proastă. Doar nu suficient de bine închegată.

Dacă vă plac totuși cărțile fantastice cu adolescenți, nu ratați ocazia să o citiți. Pe mine nu m-a prins prea tare din cauza construcției cărții, dar s-ar putea vouă să vă placă mult mai mult. Așa că o recomand și vă aștept cu părere! Mulțumesc Editurii Leda pentru exemplar!

 

« Older Entries Next Entries »