Book tag 4

Pe blogul Gânduri despre cărți am găsit un tag foarte interesant despre care puteți mai multe aici.

1. Găsește câte o carte care să înceapă cu fiecare dintre inițialele tale.

C (Cătălina) – Cadoul (de Cecelia Ahern)

2. Numără-ți vârsta în funcție de cărțile din biblioteca ta. Ce carte ți-a ieșit?

Cartea nr. 28 din biblioteca mea este Aviatorul – Evgheni Vodolazkin, un roman care mă așteaptă cumințel în bibliotecă ca să îl citesc cât de curând.

3. Alege o carte în care acțiunea ia loc în orașul/țara ta

Nu știu nicio carte a cărei acțiune să se petreacă în Piatra-Neamț, dar voi alege o carte a cărei acțiune are loc în Iași, orașul studenției mele. Cartea se numește Lorelei, de Ionel Teodoreanu.

4. Alege o carte care reprezintă o destinație unde ai adora să mergi

Dacă ar fi să aleg o destinație, aș alege Mont-Oriol, din romanul cu același nume scris de Guy de Maupassant.

5. Alege o carte care are culoarea ta preferată pe copertă

Mai nou mă fascinează albastrul, așa că am ales o carte pe care o voi citi curând și care o nuanță foarte frumoasă pe copertă.

6. Ce carte îți stârnește cele mai multe amintiri?

Am ales Ce-aș fi eu fără tine?, de G. Musso, un roman primit de la soțul meu. Mă leagă multe amintiri de el.

7. Ce carte ai citit cu cea mai mare dificultate?

Recitirea romanului Maestrul și Margareta. Prima dată mi s-a părut un roman mai ușurel, dar a doua oară mi-a dat bătăi de cap.

8. Ce carte din lista ta de cărți pentru citit te va face să simți o satisfacție enormă după ce o termini?

Această carte are un stil nou pentru mine, iar citirea sa cu siguranță îmi va aduce mari satisfacții.

Vă invit să preluați acest tag, deoarece mie mi s-a părut destul de interesant și a trecut ceva timp de când am făcut unul.

Jurnalul primei mele morți – Ioana Duda

Autor: Ioana Duda

Naționalitate: română

An apariție: 2016 (la Editura Herg Benet)

Număr pagini: 208

Gen carte: roman, ficțiune

Nota mea: 3/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de laEditura Herg Benet

PREZENTARE

Matilda, e exact cum ai spus: nimeni nu poate salva pe nimeni altcineva. Poți suferi împreună cu ei, dar nu îi poți salva. Îi mai poți alina, ca atunci când faci un calmant unui bolnav în chinuri, dar efectul trece și doare din nou. În fața suferinței și a morții suntem singuri. De abia atunci suntem cu adevărat singuri.

 „Aceasta este o carte. Nu vă luați după spusele personajului principal, „eu nu sunt scriitoare“, sunt doar cuvintele unui personaj, iar personajele nu scriu cărți. Aceasta este o carte pe care o veți iubi, asta după ce veți trece prin a vă plăcea foarte mult, a nu o putea lăsa din mână, a intra în panică atunci când n-o găsiți pe noptieră, pe masă ori în geantă, a cita din ea, a zâmbi la amintirea anumitor pasaje și alte manifestări ale îndrăgostirii la prima vedere. O veți iubi, vă va obseda și o veți și visa. Nu așa se manifestă o iubire omenească adevărată?“ (Ana Barton)
PĂREREA MEA
Am primit un exemplar al acestei cărți pentru recenzie de la Editura Herg Benet și vreau să le mulțumesc că mi-au oferit ocazia să mai descopăr încă un autor român despre care nu știam multe. Este un roman destul de subțire care m-a atras în primul rând prin titlul neobișnuit, Jurnalul primei mele morți. Mă așteptam să fie o carte destul de simplă, care nu necesită atenție deosebită atunci când o citești și cam așa a fost. Mi-aș fi dorit să o termin repede, dar aici timpul a devenit o problemă destul de mare în ultima vreme. Romanul este scris la persoana I, se citește și se înțelege ușor și cel mai tare m-a impresionat faptul că prezintă idei în care ne recunoaștem fiecare dintre noi.
Temele cărții sunt realiste, de la relațiile de dragoste, până la cele de familie sau prietenie. Titlul este interesant și odată cu lectura cărții descoperim adevăratul său sens. După cum spune și titlul, cartea are forma unui jurnal în care personajul principal dezvăluie detalii din viața personală și despre intențiile sale legate de viitor. Nu vă spun despre ce este vorba, deoarece aș strica suspansul.
Să spună cine o spune. Iubirea cicatrizează toate rănile de care știi și ălea de le credeai uitate. Ce, credeți că rănile vindecă? Aș! Iluzii. Timpul nu vindecă nimic. Doar trece. Iubirea vindecă. Iar cât ne-am iubit, am fost cea mai fericită bolnavă incurabilă din lume.
Personajele nu sunt numeroase, dar impresionează prin felul lor de a fi și modul lor de acționa. Matilda este personajul principal al cărții și cea care ne prezintă amănunte picante din viața sa. Recunosc că nu a fost un personaj chiar pe placul meu, deoarece are anumite vicii care m-au făcut să o agreez prea mult. Dar cum nu putem iubi toate personajele, asta nu înseamnă că este un roman slab. Ba dimpotrivă. Sunt anumite părți și idei ale cărții care mi-au plăcut, pe când altele nu. Nu recomand cartea minorilor din cauza limbajului îndrăzneț și vă recomand să o citiți dacă sunteți acomodați cu genul de cărți mai îndrăznețe. Eu nu prea obișnuiesc să citesc astfel de cărți, așa că imaginați-vă că asta a fost un duș rece pentru mine.
Dar fiecare își trăiește emoțiile în felul lui. Iar eu am fost mereu nespus de sensibilă. Ca și cum m-aș fi născut cu o rană în suflet și orice dezamăgire, durere, neîmplinire, vis spulberat, moment prost, au râșcâit și mai adânc acolo. Iar despărțirea de El a fost faza finală a cancerului care îmi mânca sufletul.
Cartea nu are un conflict anumite, ci cuprinde pagini care descriu viața unei tinere care trece prin diferite stări și are gânduri de multe ori ciudate. Dacă vreți să descoperiți despre ce e vorba de fapt în această carte și cum arată Jurnalul primei mele morți scris de Ioana Duda, nu ezitați să citiți cartea.

Vassa și noaptea – Sarah Porter

Autor: Sarah Porter

Naționalitate: americană

An apariție: 2016

Număr pagini: 339

Titlu original: Vassa in the Night

Nota mea: 3/5

Primită de la: librăria online Târgul Cărții.ro

PREZENTARE

Vassa locuiește împreună cu mama vitrega și surorile vitrege într-un cartier în care magia e la tot pasul. Babs, proprietarul magazinului din partea locului, are obiceiul de a-i decapita pe hoți și uneori chiar și pe clienții nevinovați. Așa că, atunci când trebuie sa iasă la miezul nopții să cumpere becuri, se prea poate sa fie o misiune suicidară. Noroc ca are un sprijin: o păpușă de lemn, ascunsă într-un buzunar. Cu ajutorul ei, poate ca va alunga blestemul…

Inspirat de povestea ruseasca Vasilisa cea Frumoasa, romanul scris de Sarah Porter desenează un Brooklyn magic, în care obiectele au suflet și întâmplările se țin lanț zi și noapte.

PĂREREA MEA

Despre cartea asta am auzit nenumărate păreri, unele pozitive, iar altele mai puțin. Iar pe internet am văzut că circulă numeroase recenzii, dar ca să nu stric misterul cărții, nu am citit nicio recenzie. Mi-am dorit foarte mult să o citesc, ferm convinsă că mă va captiva de la prima până la ultima pagină. Prietenii mei de la librăria online Târgul Cărții.ro mi-au oferit șansa să citesc acest roman și pentru asta țin să le mulțumesc din suflet!

Cu așteptări ridicate (poate prea ridicate) am pornit în aventura ce se numește lectura acestei cărți care promite mult. Dar trebuie să vă spun că m-a dezamăgit un pic. Mă așteptam la mai mult, mă așteptam să fie un roman mai bine construit, cu o acțiune nu atât de vagă și derutantă. Tema cărții este una fantastică, dar pe lângă asta mai întâlnim și tema familiei. Din titlu putem deduce cu ușurință că Vassa este cel mai probabil un nume de fată, iar cuvântul noapte din același promite ceva misterios și captivant.

Conștiința Nopții este un infinit moment înstelat, etern și curgător. Prin urmare, nu era nicio surpriză că fusese năucită cu atâta ușurință. Fără a înțelege ce se întâmplă, Noaptea se lasă păcălită cu același truc în zece locuri, toate în același timp. 

În linii mari, este o carte ciudată. Chiar foarte ciudată. Am citit primele 100 de pagini și mi-am dat seama că prea multe nu am înțeles. Personajele nu sunt foarte multe, iar cele care fac parte din roman sunt mai mult decât ciudate. Vassa nu mi s-a părut un personaj prea misterios, chiar dacă intenția autoarei era să facă din ea o fată altfel. Cred că mi-a plăcut mai mult de Erg, păpușa care îi va fi mereu Vassei aproape. Pentru cei care nu știu, acest roman este inspirat din povestea rusească, Vasilissa cea Frumoasă. Am citit-o și eu după ce am început romanul, dar nu prea am văzut mare legătura dintre cele două. Cred că cititorii acestei cărți se împart în două categorii opuse: cei care o adoră și cei care o găsesc neutră. Eu mă aflu în cea de a doua categorie.

Dacă ești cu mine înseamnă să mori. Aproape sigur.Sunt aici pentru că am căzut în capcană, nu pentru că sunt curajoasă, OK? Ar trebui să fugi să-ți scapere călcâiele. 

Nici la finalul romanului nu am înțeles prea bine acțiunea, ceea ce făceau personajele mă băgau și mai mult în ceață, iar finalul mi s-a părut prea banal. Dar există foarte mari șanse să vă placă și să vă aflați în categoria celor care adoră cartea. Mie mi s-a părut un roman destul de naiv, care promite multe, dar oferă mult mai puțin. Sinceră să fiu, mi-ar fi plăcut să mă captiveze mai mult. Dar nu toate cărțile ne plac la fel de mult, nu? Vă recomand totuși cartea și sunt nerăbdătoare să aflu părerea voastră despre ea!

« Older Entries