Moartea lui Ahasverus – Par Lagerkvist

Moartea lui Ahasverus – Par Lagerkvist

Autor: Par Lagerkvist

Naționalitate: suedeză

An apariție: 1960

Număr pagini: 118

Titlu original: Ahasverus död

Nota mea: 3/5

De la bibliotecă

PREZENTARE

Pär Lagerkvist este scriitorul care a îmbogățit palmaresul cultural al Suediei cu un premiu Nobel pentru literatură pe care l-a câștigat în anul 1951. A debutat ca poet, dar de-a lungul anilor și-a completat interesele literare cu povestiri, romane, eseuri și piese de teatru. Recunoașterea a cunoscut-o după apariția romanului „Piticul”, publicat în 1944. „Moartea lui Ahasverus” e un roman în care întrebările despre bine și rău își găsesc răspuns în gesturile mici pe care un străin le citește în comportamentul unor pelerini aflați în drum spre țara Sfanta. Un han, un străin și credincioșii de toate culorile devin în romanul suedezului filtre pentru analiza subtila a îndemnurilor legiuite de scriptura. Pentru vigoarea artistica și adâncă originalitate cu care a cautat în creația sa răspunsuri la veșnicele întrebări ale omenirii, aceasta este motivația juriului pentru premiul Nobel acordat în 1951 suedezului Pär Lagerkvist, după apariția romanului sau „Barabas”. Motivația rămâne pe deplin potrivită și pentru „Moartea lui Ahasverus”, povestea unor pelerini într-un ev sălbatic, aflați în drum spre Ierusalim și a unui necunoscut care îi însoțește vremelnic. În simplitatea aproape austeră a acestei capodopere se ascunde profunzimea unei sfâșietoare meditații despre păcat, credință, ispășire și despre eliberarea de suferința care vine odată cu darul morții.

PĂREREA MEA

Am luat acest micuț roman de la bibliotecă deoarece mi-am dorit să mai citesc o carte apărută în colecția de la Cotidianul. Am fost atrasă mai ales de titlul neobișnuit și m-am gândit că voi citi foarte repede. Este o carte subțirică, de vreo 118 de pagini, care uimește însă prin complexitatea sa. După ce am terminat cartea mi-a fost gre să îmi dau seama despre ce am citit. Este o carte și puțin ciudățică și poate de aceea. Inițial nu am vrut să îi fac o recenzie, dar cred că merită totuși să vă vorbesc în linii mari despre ea.

S-ar putea să nu fie cel mai greu dintre toate lucrurile să urci un deal și să te lași sacrificat.

Este un roman scris la persoana a III-a care nu are multe personaje și care nu are nici o intrigă complicată. Ceea ce are deosebit însă este amestecul a două teme importante: religia și filosofia. Nu am cunoștințe de filosofie, așa că nu prea mă pot pronunța legat de ideile găsite în carte. Nu este o carte ușoară și chiar dacă am citit-o repede, cam la fel de repede am uitat detalii care m-au impresionat în timpul lecturii. Dintre personaje cel mai mult m-a impresionat Străinul, un personaj misterios care aduce farmec cărții. Un alt element al cărții care mi-a plăcut au fost descrierile destul de vaste. Prea multe despre acest roman nu vreau să vă dezvălui, așa că invit să o citiți.

Deși eu nu am rezonat foarte bine cu stilul autorului și mă așteptam la cu totul altceva, vă invit totuși să o citiți. S-ar putea să vă placă.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: