Casa îngerilor – Pascal Bruckner

Casa îngerilor – Pascal Bruckner

Autor: Pascal Bruckner

Naționalitate: franceză

An apariție: 2013

Număr pagini: 248

Titlu original: Le Maison des Anges

Nota mea: 3/5

Primită de la: librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Cand cersetorii devin ingeri…
Antonin Dampierre, în vârsta de treizeci de ani, foarte preocupat de înfățișarea sa, este un bărbat ca oricare altul. Sau, cel putin, așa pare. Lucrează într-o agenție imobiliară de lux până în ziua în care, ratând o tranzacție din pricina a doi bețivi, se repede la unul dintre ei și îl omoară în bătaie. Antonin are un moment de iluminare: vrea sa purifice lumea de cerșetori. Asa ca își începe căutarea halucinantă prin Parisul epavelor umane, unde o cunoaște pe Isolde de Hauteluce, un fel de mama a răniților. Va reusi aceasta eroina dedicata întru totul umanității să-l salveze pe Antonin de el însuși?
Pentru a descoperi Parisul nu trebuie să ridici ochii, ci să îi cobori spre pământ.
Pascal Bruckner

Parisul nu înseamnă numai clădiri impozante, magazine de lux și vitrine strălucitoare. Parisul înseamnă și oameni fără adăpost, cocioabe din carton, mizerie și suferință. „Celalalt Paris” e un oraș murdar, departe de capitala pudrată și lustruită – imaginea stilizată ce le este oferită turiștilor. Pascal Bruckner reflectează asupra decăderii umane și a contrastului izbitor dintre viața „civilizată” și cei aflați pe treapta cea mai de jos a ierarhiei sociale. Oare cerșetorii sunt reversul fatal al societății noastre ultraigienizate?

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărții de la prietenii mei de la Târgul Cărții.ro, cărora le trimit multe mulțumiri. De Pascal Bruckner am mai citit până acum Hoții de frumusețe și Păzea, se-ntoarce Moș Crăciun! Din păcate, niciuneia nu i-am făcut recenzie, deși am avut în plan să fac măcar pentru Hoții de frumusețe, o carte cu un subiect copleșitor. Revenind la Casa îngerilor, vreau să vă spun că este un roman care nu neapărat că nu mi-a atins așteptările, ci este unul care vine cu ceva nou ca trăire pentru mine, însă nu neapărat ceva pozitiv. Am început cartea undeva înainte de Crăciun și atunci toată lumea citea chestii vesele și în spiritul acestei sărbători. Eu recunosc că m-am cam împotmolit la lectura acestui roman, deoarece stilul cărții îți induce niște stări mai speciale. Cartea este destul de sumbră, foarte realistă, având la bază prezentarea Parisului dintr-un punct de vedere mai ciudat: personajul principal, Antonin Dampierre este, în urma unei situații ieșite din comun, fascinat de lumea cerșetorilor și de înlăturarea lor.

O dramă în surdină, desfășurată aproape fără mișcări. Din acel episod, Antonin reținuse însă altceva: o viață poate dispărea într-o secundă, cu un simplu gest.

Tema cărții este cum am spus deja, realistă, dar aș putea foarte bine să mă gândesc și la prezența destinului uman și a tot felul de situații prin care oamenii fără adăpost trec. Titlul este foarte bine ales și face referire la un adăpost unde Antonin ajunge să lucreze. Este o carte care la moment dat m-a întristat, m-a deprimat, dar în același timp m-a făcut să conștientizez că merită să citim și astfel de cărți. Viața nu este făcute doar din pozitiv, așa că de ce ar fi toate cărțile așa? Recunosc meritul autorului de a scrie o asemenea carte extrem de bine construită, chiar dacă eu personal mi-aș fi dorit mai mult dialog între personaje. Are foarte multe descrieri, se citește relativ ușor, deși eu nu am citit-o foarte repede. Oferă anumite stări neplăcute, dar care sunt cumva necesare pentru fiecare dintre noi. Stilul lui Bruckner nu cred că este pentru oricine, deoarece ai nevoie de o anumită maturitate în materie de citit. Este o carte destul de bună, dar nu i-am oferit decât 3 din 5 steluțe pe goodreads, pentru că mi s-a părut că se putea mai mult.

Toți bărbații  vor să acceadă la statutul solemn de creator, dar foarte puțini vor fi astfel înnobilați. Dacă se încăpățânează, vor sfârși prin a ajunge doar niște vagabonzi, ca tipul ăla de acolo…

Personajele nu sunt foarte multe, alături de Antonin mai face cunoștință cu alte personaje secundare, cum ar fi Isolde de Hauteluce. Din ce am văzut în celelalte două cărți citite, Bruckner are o preferință pentru personaje ciudate, sumbru și tot felul de ciudățenii. Așa că dacă vă plac astfel de cărți și doriți o carte care să vă pună pe gânduri, nu o ratați. Este o carte care m-a impresionat foarte tare, chiar dacă nu a fost una veselă. Însă a fost o carte care m-a pus pe gânduri și m-a determinat să văd și o altă latură a existenței umane. Voi ați citit acest roman? Dacă da, cum vi s-a părut?

Lasă un răspuns

Follow

Get the latest posts delivered to your mailbox:

%d blogeri au apreciat: