Aviatorul – Evgheni Vodolazkin

Aviatorul – Evgheni Vodolazkin

Autor: Evgheni Vodolazkin

Naționalitate: rusă

An apariție: 2016

Număr pagini: 363

Titlu original: Aviator

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Târgul Cărții.ro

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Innokenti Platonov, protagonistul romanului, fără a fi în realitate aviator, săvârșește un zbor extrem între începutul și sfârșitul secolului XX, devenind obiectul unui experiment întreprins într-un lagăr cu destinaţie specială. Născut în 1900, el este îngheţat în azot lichid la mijlocul anilor ’20, iar în 1999, deja în altă lume, este dezgheţat. Trezit din somnul experimentului pe un pat de spital, memoria lui Innokenti pare a fi tabula rasa. În încercarea de a-și reconstitui istoria personală, el începe, la sfatul doctorului său, să noteze într-un jurnal frânturi haotice de amintiri: chipuri, imagini, întâmplări. Treptat, apar Petersburgul din primii ani ai secolului XX, copilăria, școala și întâia iubire, Revoluţia din 1917 și, în sfârșit, lagărul. Odată cu ieșirea din spital, pe Innokenti îl așteaptă o viaţă nouă, în care poate să iubească iar și să redescopere lumea. O lume unde el, așa cum o arată și propriul său nume, este un Candide — însă unul care se simte responsabil și pentru cele trăite, și pentru cele netrăite, tema vinovăţiei aducând în Aviatorul ecouri dostoievskiene.

PĂREREA MEA

Am primit un exemplar al acestei cărți de la librăria online Târgul Cărții.ro și doresc să le mulțumesc că mi-au oferit ocazia să citesc acest roman despre care am auzit numai de bine. Eu Laur, celălalt roman al lui Vodolazghin, nu l-am citit încă, deși și despre acesta am auzit doar păreri pozitive. Revenind la Aviatorul, eram ferm convinsă că va fi un roman de nota 10 care mi se va întipări adânc în minte și suflet. Este un roman de 363 de pagini, ușor de citit și cu un stil fără pereche. Nu cred că am mai citit în ultima vreme vreun roman atât de bine construit și atât de tulburător în același timp. Dacă aș fi citit și Laur aș fi putut face o mică comparație, așa că mă rezum la impresiile mele doar despre Aviatorul.

Nu este o carte despre aviație, iar personajul principal nu a fost aviator. Titlul este de fapt metaforic, făcând referire la mai multe momente din existența lui Innokenti. Fie amintiri din timpul copilăriei, fie tot felul de situații care l-au marcat. Temele sunt numeroase, iar dintre ele aș vrea să enumăr destinul uman, iubirea, prietenia, istoria. Nu i-am găsit cărții vreun minus. Absolut niciun minus. Cartea este una extraordinară, complexă și palpitantă. Gândiți-vă că este greu să vorbești despre ea fără să dai spoilere, așa că încerc pe cât posibil să nu fac asta.

Tata mi-a luat mâna și mi-a strâns-o. Ce fericire a fost aceea! O fericire ca aceea nu-mi mai amintesc.

Aviatorul este povestea de viață a lui Innokenti Platonov care se trezește la început pe un pat de spital și află că timpul lui a apus și că tocmai s-a trezit în urma unei descoperiri științifice incredibile: conservarea corpului în azot lichid și după dezghețare, revenirea la un timp care pentru personajul principal nu mai există. De exemplu, cum ar fi să fii înghețat în 2018 și să fii readus la viață în 2078, adică 60 de ani mai târziu? Multe dintre rudele noastre nu ar mai fi în viață, tehnologia ar avansa mult și ne-am confrunta cu multe noutăți. Eu personal nu aș putea face așa ceva. Innokenti a avut o existență complicată, grea și are ocazia, odată cu dezghețarea, să recupereze un timp pierdut. Dar ceea ce nu știe el este că nu totul este ce pare și nici un moment nu dăinuie la nesfârșit.

Cum altfel să explici faptul că mie mi s-a mai dat o dată șansa de a trăi? Că eu – dacă e să spunem lucrurilor pe nume – am înviat? Că Anastasia a trăit până la ultima întâlnire cu mine? Că am întâlnit-o pe Nastia, pe care o iubesc și care mă iubește?

Nu vreau să vă spun mai multe pentru că aș strica farmecul cărții, dar este un roman care îți întoarce sufletul pe dos de un miliard de ori și tot ce vrei este să citești și să găsești răspunsuri. Eu mă așteptam la finalul rezervat de autor, deși mi-am dorit ca romanul să nu se mai termine. Mi-a plăcut stilul cărții, descrierile minuțioase și frumos așternute pe hârtie, dar mai ales povestea în sine. Cartea are forma unui jurnal, a cărui naratori sunt în mare parte Innokenti, dar și doctorul Greiger sau Anastasia. Cea din urmă este un personaj fascinant pe care l-am adorat. Sau personajele pe care le-am adorat, deoarece veți descoperi că avem de a face cu două Anastasii. I-am dat pe goodreads 5 din 5 steluțe, vă recomand încă o dată acest  roman superb și vă aștept cu impresii! Aș vrea să aflu de la voi cum e Laur și dacă ați citit ambele romane, care v-a atras mai mult atenția?

2 Responsesto “Aviatorul – Evgheni Vodolazkin”

  1. Daniela Oţet spune:

    Mă bucur că v-am plăcut. Și pe mine m-a încântat și merită din plin 5 steluțe.

  2. Daniela Oţet spune:

    V-a*

Lasă un răspuns

Follow

Get the latest posts delivered to your mailbox:

%d blogeri au apreciat: