Purgatorio (vol. 4 din Am murit, din fericire)  – Theo Anghel

Purgatorio (vol. 4 din Am murit, din fericire) – Theo Anghel

Autor: Theo Anghel

Naționalitate: română

An apariție: 2016

Număr pagini: 367

Gen carte: fantasy

Nota mea: 4/5

Puteți găsi cartea AICI

Primită de la : Editura Quantum Publishers

PREZENTARE

In acest al patrulea volum al seriei Am murit, din fericire, o găsim pe Oriana în Purgatorio, după o goană nebună în urma căreia și ea, dar și cei ce o însoțesc cad victimele unor noi încercări. Cu Abel rănit de moarte și Marc pierdut în Chaos, incertitudinile devin mai zdrobitoare ca oricând.
Acest volum, la fel ca precedentele, te va ține cu sufletul la gură și nu-l vei lăsa din mână până când nu vei întoarce și ultima pagină.

PĂREREA MEA

Acest volum este a patra carte din serie Am murit, din fericire și există și carte cu nr. 5 pe care eu încă nu am apucat să o citesc. Primul volum l-am citit acum doi și celelalte pe parcurs, iar acum când am ajuns la cel de-al patrulea volum, a trebuit să îmi amintesc un pic acțiunea și ce s-a întâmplat în celelalte volume. Cum era și de așteptat, fiecare carte aduce ceva nou, apar alte personaje și tot felul de răsturnări de situație. În ultima perioadă nu am mai avut atât de mult timp liber la dispoziție și atunci când am citit Purgatorio mi-a luat vreo 4-5 zile ca să o termin. Nu este o carte rea, promite destul de mult, are un stil fain, dar parcă ceva i-a lipsit (comparativ cu celelalte trei volume care mi-au plăcut mai mult). Ori poate eram eu deja familiarizată cu acțiunea celorlalte trei romane și aveam așteptări mai mari de la acesta. Sincer, cred că Purgatorio are prea multe pagini, mult prea mult dialog, iar tachinările acestea nesfârșite dintre personaje ajung la un moment dat să te scoată din minți.

Până acum ceva timp, Purgatoriul era un loc uitat de ambele forțe de Dincolo. Tot divinul sau diabolicul pe care îl întâlneai aici, era adus de recuperatori și îngeri. Și aceluia îi puteam face față.

Tema cărții este fantastică, iar titlul face referire la un loc unde ajung personajele cărții, printre care și Oriana, eroina noastră care moare și se trezește într-o altă lume, alături de personaje care mai de care mai ciudate. Dacă ar fi să punctez și elemente care mi-au plăcut, unul dintre acestea este umorul. Pe tot parcursul cărții umorul este la el acasă, autoarea introduce un ton jucăuș care probabil că are scopul de a te determina să simpatizezi personajele. Cumva, sunt ele simpatice, dar nu știu cum să face că brusc devin un pic enervante. Avem personaje cu puteri supranaturale, îngeri, demoni, crime, povești de dragoste și elemente fantastice care  fac din cartea asta una destul de captivantă. Însă părerea mea e că i-a lipsit ceva. Nu știu ce, dar probabil că paginile multe (367) și dialogul cu prea multe tachinări au mai scăzut puțin din farmec. Spun asta pentru că nu rezonez cu cărțile ce au foarte mult dialog sau foarte multe descrieri.

Poate că omul se născuse cu darul de a se sacrifica pentru aproapele său, însă pe undeva, gena responsabilă cu asta se atrofiase la cei mai mulți dintre noi.

Pe de altă parte, cărțile fantasy nu sunt chiar genul meu preferat, ci prefer cărțile mai realiste, cu povești de viață desprinse din cotidian, iar poate că ăsta este un motiv pentru care unii s-ar putea să fie fascinați de acesta roman și de întreaga serie, iar alții nu. Citiți volumele în ordine, nu vă luați după părerea mea de mai sus, deoarece știm că totul depinde de gustul fiecăruia, de stările noastre și nu în ultimul rând, de preferințe. Este o carte bună, însă e mai potrivită iubitorului genului fantastic. Așa că v-o recomand cu drag, citiți cu atenție întreaga serie și reveniți aici cu o părere proprie! Mulțumesc editurii Quantum Publishers pentru carte și pentru ocazia de a descoperi mai bine lumea fantastică!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Follow

Get the latest posts delivered to your mailbox:

%d blogeri au apreciat: