O revoltată în Rusia bolșevică – Evghenia Iaroslavskaia – Markon (recenzie)

Autor: Evghenia Iaroslavskaia-Markon

Naționalitate: rusă

An apariție: 2018 (la Editura Leda )

Gen carte: istorie, nonficțiune

Număr pagini: 140

Nota mea: 4/5

Primită de la: Editura Corint

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

„Idealistă, extremistă și anarhistă, Evghenia Iaroslavskaia-Markon a avut, se pare, un destin la înălțimea tragică a epocii sale. Acuzată de «propaganda antisovietică», a fost închisă și executată în 1931 în lagărul de muncă din insulele Solovețki, o parte a vastului «Arhipelag Gulag» (cum l-a denumit Soljenițîn) care se va întinde încet, încet de la un capăt la altul al Uniunii Sovietice. Confesiunea, scrisă chiar înainte ca autoarea să fie executată la vârsta de 29 de ani, a fost descoperită în arhivele FSB în anul 1996.” ( Le Devoir)

„Nu e nici scenariu de film, nici ficțiune literară, e o poveste adevărată, reconstituită cu minuție în arhivele rusești. Cartea de față prezintă documentul autobiografic redactat de protagonistă, dimpreună cu o întreagă documentație de arhiva care i s-a alăturat spre completare. O veți citi însă ca pe un roman, iar la sfârșitul lecturii nu veți reuși să o uitați prea curând.” (Alina Pavelescu)

PĂREREA MEA

După mult timp am avut ocazia să citesc o carte de istorie, de nonficțiune, iar acest lucru mă bucură nespus, chiar dacă în școală orele de istorie nu au fost preferatele mele. Istoria mi se pare complicată, mulți ani de ținut minte și multe evenimente care și-au pus amprenta asupra societății noastre. Dar iată că recent am avut ocazia să descopăr o carte destul de subțirică (140 de pagini), dar scrisă într-o manieră tulburătoare și realistă.

Este o carte sinceră, se citește foarte repede și îți lasă în suflet o senzație aparte. După lectura unei asemenea cărți ar trebui să ne simțim norocoși și să mulțumim Celui de Sus pentru libertate și pace. Cartea O revoltată în Rusia bolșevică spune povestea reală a Evgheniei, o tânără de 29 de ani care luptă pentru libertate și vrea cu orice preț să se fac facă auzită. Tragismul existenței sale este unul înfiorător. Toate situațiile prin care Evghenia trece sunt mai presus de cuvinte, iar cartea asta prezintă într-un mod aparte societatea de atunci.

Evghenia este luptătoare, este puternică, dă dovadă de hotărâre și tărie de caracter în orice situație. Pentru o femeie, este pusă în situații-limită, nevoită să meargă mai departe atunci când ajunge la capătul puterilor și silită să facă față multor zile de existență cruntă. Tânăra rusoaică provenea dintr-o familie de intelectuali și ea însăși se remarcă prin inteligență și dorință de a învăța. Numai că la un moment dat spiritul său lăuntric se răzvrătește și nu mai suportă opresiunile sistemului care îi conduce țara, așa că se revoltă atât de tare, încât nu îi pasă că riscă să își piardă viața.

Cartea este structurată în mai multe părți: are un cuvânt-înainte, o prefață, o parte care cuprinde autobiografia scrisă de Evghenia, câteva anexe și o postfață. Partea cea mai cutremurătoare este chiar autobiografia rusoaicei, în care povestește viața din lagăr și felul în care erau oamenii tratați.

Am plâns la scenele tragice pe care parcă le-am trăit alături de această luptătoare pentru dreptate și m-am cutremurat. Este o carte subțire, dar foarte frumoasă, realistă și pe care fiecare om trebuie să o citească. Eroina noastră a trebuit să fure, să înșele și să se prostitueze pentru a-și câștiga existența, iar paginile în care descrie toate acestea sunt extraordinare. Ficțiunea ne oferă doar anumite fațete ale realității, dar istoria este una singură, cu bune și rele. Vă recomand cu drag această carte de nonficțiune, vă implor să o citiți și la rândul vostru mi-aș dori să o recomandați și altor oameni. Chiar dacă sunteți sau nu pasionați de istorie, este un câștig pentru sufletul și conștiința noastră. Mie mi-a plăcut enorm această carte și mă bucur că am avut șansa de a descoperi o altă latură a istoriei despre care nu prea știam mare lucru!

CITATE

Furatul îmi provoca o adevărată încântare. Emoția implicată de riscul unui furt chiar mărunt îmi provoca un sentiment de înălțare sufletească. Mă ademenea forma superioară, ca să spunem așa, clasică; furtul din buzunare.

Sub influența lor am început să mă rușinez în mod dureros de îndestularea senină din casa părintească, să-mi fie rușine că nu-mi fusese dat să sufăr de foame și de nevoie și să mă jenez mai ales de faptul că eu creșteam ca fetița mamei, protejată de toate intemperiile, ba chiar păzită.