Jurnalul unui bătrân nebun – Junichiro Tanizaki

Jurnalul unui bătrân nebun – Junichiro Tanizaki

Autor:  Junichiro Tanizachi

Naționalitate: japoneză

Titlu original: 瘋癲老人日記 [Fūten Rōjin Nikki]

An apariție: 1961

Gen carte: ficțiune, roman

Număr pagini: 160

Nota mea: 3/5

Alte cărți de același autor: nu

PREZENTARE

Aparut initial in foileton, Jurnalul unui batran nebun este una dintre scrierile tarzii ale lui Junichiro Tanizaki. Conceput sub forma unui caiet de insemnari al batrinului Utsugi, in care acesta isi inregistreaza minutios gandurile si trairile, dar si lucrurile marunte din viata de zi cu zi, romanul este strabatut in acelasi timp de un fior de erotism nascut din obsesia ciudatului personaj pentru nora sa, Satsuko, o fosta dansatoare cu trecut indoielnic. Umbra de tristete si nostalgie care pluteste deasupra intregii scriituri se impleteste cu umorul fin, construind o opera in care citim atat transformarea inevitabila a fiintei umane odata cu scurgerea timpului, cat si schimbarile sociale prin care trece Japonia acelor vremuri.

PĂREREA MEA

Eu am mai citit câteva cărți din colecția Cotidianul apărută la Editura Univers, așa că am fost foarte intrigată când am văzut acest roman pe rafturile unei biblioteci. Mulți autori japonezi nu am citit, așa că am zis că nu strică să încerc. Aveam așteptări mari de la acest roman, însă atunci când mi-am dat seama despre ce e vorba în carte, am înțeles că nu e bine să mă iau după titlu în alegerea unei cărți. Nu este o carte rea, chiar dacă nu a fost pe măsura așteptărilor mele. Am citit-o în două zile și țin minte că au fost unele scene care mi-au plăcut, iar altele în care am simțit că citesc o carte stranie.

Până la cincizeci de ani, nimic nu mă îngrozea mai tare ca premonițiile morții, însă acum nu mai e așa. Probabil că sunt deja obosit de viață.

Printre temele cărții se numără senectutea, adică bătrânețea, iar întreaga carte se construiește în jurul existenței personajului principal al cărții, Utsugi, un bătrân care vrea să experimenteze anumite lucruri la vârsta a treia. Titlul cărții rezumă cumva ideea cărții, deoarece aceasta este scrisă sub forma unui jurnal personaj, în care japonezul notează amintiri, întâmplări și diferite gânduri. Personajele nu sunt numeroase, nu mi s-au părut că se deosebesc prin ceva anume, iar cele două principale sunt Utsugi și Sastuko, nora sa. Ei bine, această tânără este nonconformistă, un pic ciudată, rebelă și reușește să stârnească mari controverse în familie și în mintea lui Utsugi.

Am urlat încontinuu. Nu-mi pasă dacă chiar sunt nebun, nu contează ce se întâmplă cu mine – acestea îmi erau gândurile, care însă, apoi, au făcut loc – și mai rău – unei bruște frici de nebunie, vecină cu panica. După aceea, e clar că a devenit un rol: am început să mă străduiesc să imit un copil răsfățat.

Mie acest bărbat aflat la vârsta senectuții mi s-a părut destul de excentric și poate nu e întâmplătoare ideea cum că ne prostim odată cu înaintarea în vârstă. Cartea e ok, merită citită, dar nu vă așteptați la ceva ieșit din comun. Dacă vă doriți să citiți ce se petrece în mintea unui bătrânel excentric și vreți să aflați cum era viața lui, citiți repede cartea. S-ar putea să vă placă mai mult decât mie și să descoperiți că este o carte chiar bunicică. Eu vă aștept cu păreri.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Follow

Get the latest posts delivered to your mailbox:

%d blogeri au apreciat: