Grădinarul spaniol – A. J. Cronin

Autor: A. J. Cronin

Naționalitate: scoțiană

An apariție: 1950

Număr pagini: 281

Titlu original: The Spanish Gardener

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

O carte de „atmosferă“, calitate proprie romanelor lui Archibald Joseph CroninGrădinarul spaniol are în centru povestea fascinantă dintre un tată și copilul său, pe fondul deschiderii acestuia din urmă către lumea largă. Povestea lor se împletește cu episoadele enigmatice și palpitante din viața celor doi părinți, Harrington și Marion – dragoste, căsătorie, cariera, autorul oferind cititorilor un roman emoționant, apreciat la superlativ.

PĂREREA MEA

De acest autor am mai citit până acum un alt roman, Dincolo de acel loc, și este o carte pe care nu o voi uita prea curând. Țin minte însă că în liceu am mai citit o carte a sa, dar nu îi mai rețin numele și asta mă frustrează. Revenind la Grădinarul spaniol, mi-a întrecut toate așteptările. Nu mi s-a mai întâmplat de mult timp să citesc o carte într-o singură seară. Atât de mult mi-a plăcut, încât aș putea vorbi despre cartea asta la infinit. Cartea este plasată automat în topul celor mai bune cărți citite în 2018. Temele sunt relațiile de familie și prietenie, alături de rolul omului în societate. Titlul face referire la unul dintre personajele principale, un grădinar de 19 ani, Jose, care va juca un rol important în viața celorlalte personaje.

Nu înțelegea semnificația acestei călduri din sufletul lui de copil, dar își dorea să se lase în voia acestei stări.

(mai mult…)

Viața e ușoară, nu-ți fă griji – Agnes Martin Lugand

Autor: Agnes Martin-Lugand

Naționalitate: franceză

An apariție: 2015

Număr pagini: 232

Titlu original: La vie est facile, ne t’inquiète pas

Nota mea: 4/5

PREZENTARE

Întoarsă din Irlanda, Diane este hotărâtă să înceapă o viață nouă la Paris. Cu ajutorul prie­tenului său, Felix, redeschide cafeneaua literară „Oamenii fericiți citesc și beau cafea”, oaza ei de liniște. Acolo îl întâlnește pe Olivier. Un bărbat blând și atent, care înțelege refuzul ei de a deveni din nou mamă, după pierderea cumplită pe care a suferit‑o.

Dar o întâmplare neașteptată o bulversează pe Diane și îi spul­beră toate certitudinile.
Va avea ea oare curajul de a‑și construi un nou cămin?
După ce a profesat ca psiho­log timp de șase ani, Agnes Martin‑Lugand s‑a dedicat scrisului, publicându‑și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012.

PĂREREA MEA

Am citit această în urma unui împrumut și vreau să vă zic că mi-a plăcut mult mai mult decât primul volum al seriei, Oamenii fericiți citesc și beau cafea, a cărui recenzie o puteți citi aici. Cartea continuă povestea lui Diane, o femeie văduvă care a trecut printr-o dublă tragedie: moarte soțului și a fiicei sale. Tema cărții este tot destinul, iar titlul mi s-a părut un pic exagerat. Știm cu toții prea bine că viața nu e ușoară și nici viața Dianei nu este. Viața nu mai poate avea același sens, atâta timp cât pierzi cele mai importante ființe din viața ta. De ce mi-a plăcut mai mult acest volum? Pentru că este unul despre speranță, despre puterea de a merge mai departe, despre visuri și despre surprizele pe care viața ni le oferă.

Promite-mi un singur lucru: să nu fii tristă când eu nu voi mai fi aici, să nu plângi. Să nu ne strică, reîntâlnirea, am avut timp să ne pregătim.

Față de celălalt volum, am găsit o Diane mai luptătoare, mai hotărâtă și o femeie care e pregătită să dea piept cu viața. M-am bucurat să citesc o astfel de carte, iar pentru mine a fost un duș rece. Am înțeles că viața e imprevizibilă, în orice secundă putem părăsi lumea asta sau putem pierde pe cineva drag. Și este nevoie de multă tărie și multe întrebări legate de existența noastră, de multe nopți nedormite pentru a trece mai departe. Diane cunoaște niște oameni care la un moment dat i-au schimbat viața. De multe ori e tristă, plânge, dar cred că nici ea nu-și dă seama cât e de puternică de fapt. E o luptătoare și asta m-a făcut să îndrăgesc mult cartea. Chiar sunt niște secvențe în carte care m-au făcut praf. Am simțit lacrimi, uimire și la un moment dat, speranță.

Să mă las dusă de val? Să mă ascult? Să ridic bariere? Să-mi apăr viața reconstruită de asaltul acestui bărbat care dormea alături de mine?

Este o carte minunată, poate nu neapărat o capodoperă, dar este o lecție de viață cu care trebuie să ne confruntăm. Este despre oameni, relații, despărțiri, noi începuturi, iar mie îmi plac astfel de cărți. Nu mi-a plăcut însă că e foarte scurtă, doream să aflu mai multe despre o anumită relație, am trecut printr-un amalgam de stări, resentimente și bucurie…ce să mai, te distruge. Dar e o carte frumoasă și nu vă gândiți că e tristă, pentru că are multe momente pozitive. V-o recomand cu drag, iar mie nu îmi rămâne decât să caut o altă carte scrisă de aceeași autoare, Îmi pare rău, sunt așteptată. Voi ați citit cartea? Păreri?

Oamenii fericiți citesc și beau cafea – Agnes Martin Lugand

Autor: Agnes Martin-Lugand

Naționalitate: franceză

An apariție: 2012

Număr pagini: 176

Titlu original: Les gens heureux lisent et boivent du café

Nota mea: 3/5

PREZENTARE

A plecat din Paris să se uite pe sine. Dragostea pe care o va întâlni va schimba totul.
Povestea lui Diane începe în mod brutal cu moartea soțului și a fetiței sale, eveniment care o aruncă în cea mai cumplită depresie. Totul se oprește în loc, în afară de inima ei, care continuă să bată. Cu încăpățânare. Dureros. Zadarnic.
Când cel mai bun prieten și asociat în mica afacere cu o cafenea literară la Paris, Felix, îi propune o călătorie ca început pentru o nouă viață, Diane alege să îndeplinească o mai veche dorință a fostului ei soț și se refugiază departe de lume, într-o mică așezare din Irlanda.

O întâlnire neașteptată cu un bărbat taciturn o face pe Diane să vadă din nou lumea cu încredere și cu forță regăsită.

Această poveste despre împăcarea cu sine conține dialoguri convingătoare și e spusă într-un stil simplu, nepretențios, având chiar și accente de umor.  Le Parisien 

Profund și emoționant, romanul lui Agnès Martin-Lugand sondeazã cu luciditate cea mai cumplită tragedie din viața unui om. O carte care te marchează.  Susan Wiggs

PĂREREA MEA

Am primit această carte de pe un grup de cărți, fiind o carte călătoare pe care o așteptam de mult timp. Este prima dintr-o serie, fiind urmată de Viața e ușoară. nu-ți fă griji, un volum pe care l-am citit după ce l-am terminat pe primul. Îi voi face o recenzie separată curând. Am auzit păreri destul de pozitive despre această carte, însă am ales să o citesc pentru că am fost atrasă de titlul neobișnuit. Este o carte pe care am terminat-o în vreo două zile și sinceră să fiu, mă așteptam la mai mult. Nu este o carte proastă, ci una care se termină prea brusc. Este plină de emoție și reușește să te tulbure până în măduva oaselor. O temă a cărții este destinul, dar și regăsirea unui drum în viață după o tragedie. Sau după un șir de tragedii.

Mi-era bine, nu mă mai simțeam apăsată. Viața își relua drepturile, iar eu nu mai voiam să lupt împotriva ei.

Titlul cărții face referire la o cafenea care oferă celor care îi trec pragul o notă de optimism și care le promite un moment relaxant alături de o cafea și o carte bună. Personajele cărții nu sunt multe, iar printre ele se numără Diane, personajul feminin principal, Felix, prietenul ei cel mai bun, Edward, care va juca un rol important în viața primei, și alte câteva personaje secundare. Povestea din roman este interesantă, te ține cu sufletul la gură, îți smulge lacrimi, iar alteori îți smulge zâmbete.

Trebuie mai întâi să mă reconstruiesc, să fiu mai puternică, să îmi fie mai bine, să nu mai am nevoie de ajutor. Numai după aceea, voi putea să te iubesc. Total. Înțelegi?

În linii mari, povestea este următoarea: Diane își pierde soțul și fiica într-un accident și decide să lase cafenea pe mâna lui Felix, plecând în Irlanda. Încearcă să treacă peste pierderea suferită, își pune mii de întrebări, suferă și învață că fiecare zi este o nouă șansă. Edward este un personaj la început agasant și sinceră să fiu, nu l-am iubit nici la final. Sunt anumite elemente ale cărții cam trase de păr și multe se întâmplă prea brusc, însă mi-a plăcut. Aș putea spune foarte multe despre roman, dar asta ar însemna spoilere și ar strica farmecul. I-am dat 3 din 5 steluțe pe godreads și cumva îmi pare rău că numai atât. O recomand însă și vă recomand să citiți și continuarea poveștii în Viața e ușoară, nu-ți fă griji, un volum care mi s-a părut superior primului. Acolo aflăm mai multe detalii despre Diane și celelalte personaje și putem afla care va fi evoluția lor. Vă aștept cu păreri despre carte.