Autor: Hans Fallada

Naționalitate: germană

An apariție: 1932 ( în 2015 la editura Polirom)

Număr pagini: 368

Titlu original: Kleiner Mann – was nun?

Nota mea: 5/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI (la o super reducere)

DESCRIERE

Și acum ce facem, micuțule? reflectă cu o luciditate remarcabilă starea de spirit a tineretului german din perioada Marii Crize, cu sărăcia acută, lipsa de perspective și tulburările politice. În timpul unei vizite la ginecolog în speranța de-a găsi un mijloc eficient de contracepție, Johannes și Emma află cu stupoare ca urmează să aibă un copil și hotărăsc să se căsătorească. Deși tineri și lipsiți de experiență, căsătoria pare a fi soluția perfectă pentru ei, fiindcă se iubesc cu adevarat, convinși că și-au găsit jumătatea. Dar oare iubirea este de-ajuns ca să-ți întemeiezi o familie într-o Germanie secătuită de criza economică și de plata reparațiilor de război, unde răutatea, ura și violența alimentate de naziști câștigă tot mai mult teren, iar omul mărunt trăiește sub amenințarea șomajului, a mizeriei, a foametei? Ecranizat imediat după publicare cu intenția de a avertiza opinia publică asupra urmărilor antisemitismului, romanul i-a atras scriitorului ostilitatea regimului nazist în ascensiune.
„Din clipa în care mă așez și scriu primul rând, sânt pierdut, o forță irezistibilă pune stăpânire pe mine. Forța asta îmi dictează cum și cât trebuie să scriu, fie că vreau sau nu, chiar dacă lucrul ăsta mă îmbolnăvește… M-am întrebat de sute de ori ce anume mă mână așa de la spate. E ca o otravă pe care nu pot să mi-o scot din minte ori din trup, sânt însetat de ea, vreau să iau tot mai multă, mereu, în fiecare zi din restul vieții mele.” (Hans Fallada)

PĂREREA MEA

Aceasta a fost primul meu contact cu proza lui Hans Fallada și am tot auzit păreri pozitive despre opera lui, așa că am ținut să citesc măcar unul dintre romanele sale. Eram curioasă să văd stilul în care scrie și, plină de așteptări, am pornit prin intermediul cărții într-o călătorie minunată care mi-a întrecut toate așteptările. Este un roman care m-a captivat, chiar dacă la început stilul mi s-a părut un pic altfel față de tot ce citisem până acum. Temele sunt multiple, de la istorie, destinul uman, socialul, familia, iubirea, iar toate acestea au fost foarte frumos combinate.

Titlul face referire la micuțul pe care o familie tânără cu venituri modeste îl așteaptă. Cuplul de germani, Emma Morschel (Mielușica cum o alintă bărbatul) și Johnnes Pinneberg (pe care Emma îl alintă băiete) se cunosc, se iubesc, află că vor avea un copil, se căsătoresc și apoi se luptă să supraviețuiască într-o Germanie aflată în plină criză socială. Nu au o viață ușoară deloc, dar iubirea îi ține împreună. Deși personajele sunt numeroase, eu i-am admirat doar pe cei doi tineri pentru tăria lor și pentru felul în care reușesc să se descurce. Este un roman foarte realist, uneori dur, dar incredibil de frumos. M-a cucerit în totalitate și mi-a plăcut fiecare rând parcurs. Este o carte din care putem învăța multe și după lectura sa mi-am dat seama cât de norocoși suntem că avem o casă, un loc de muncă, sănătate, o familie și alte mărunțișuri care par neimportante, dar pe care alții nu le au.

Nu pot găsi suficiente cuvinte să descriu această carte superbă, deoarece m-a purtat prin atât de multe stări contradictorii, încât îți lasă în suflet o amprentă extrem de puternică. M-au impresionat paginile în care cei doi se pregătesc pentru venirea pe lume a primului lor copil și toate acele eforturi pentru a strânge fiecare bănuț, căci doar așa reușesc să se descurce. Este o carte extraordinară și i-am dat 5/5 steluțe pe goodreads. Merită fiecare pagină! Eu am primit un exemplar de la librăria online Libmag și vreau să le mulțumesc pentru acest gest! Eu mai am pe lista mea o altă carte a acestui autor german, care se numește Singur în Berlin. Aștept păreri de la voi și aș vrea să știu dacă ați citit cartea!

CITATE

În tot acest timp, multe lucruri se petreceau în sufletul lui. Nu mai contează asta, se aude zicând. Odată tot trebuie să începem. De ce să nu avem niciodată nimic?

Nu, nu știau mimic unul despre celălalt, simțeau numai că erau tineri și că era bine să se iubească. Nu se gândeau la Pitic. Și acum venea…

2 comentarii la „Și acum ce facem, micuțule? – Hans Fallada (recenzie)”
  1. uite, eu nu stiam nimic de Hans Fallada. acum am sa caut sa vad ce si cum. oricum, felicitari pentru blog, e atata nevoie de astfel de oameni care sa aprinda o lumina colorata in creiere invaluite in crepuscul 🙂

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.