Autor: Kazuo Ishiguro
Naționalitate: japoneză
An apariție: 2005
Număr pagini: 366
Titlu original: Never let me go
Nota mea: 3/5
Primită de la: librăria online Libmag
Puteți găsi cartea AICI
DESCRIERE
Încep prin a vă spune că săptămâna trecută au fost niște probleme tehnice cu site-ul (un atac, probabil) și s-au pierdut două recenzii; urmează să le pun din nou cât de curând, așa că vreau să îmi cer scuze pentru aceste probleme care au fost. Revenind la cartea despre care vreau să vă vorbesc acum, Să nu mă părăsești este un roman de la care am avut așteptări mari și am pornit la drum în lectura sa cu speranța că mă va ține lipită de el și că mă va captiva total. Perioada asta a fost foarte aglomerată pentru mine (lucrez în învățământ și au fost tot felul de activități care m-au solicitat), dar totuși mi-am făcut timp să citesc. Nu cât aș fi vrut, dar m-am străduit. Înainte să încep acest roman, nu știam mai nimic despre el și nu știam că este distopic (pentru cei care nu știu, distopia se referă la un univers în care se întâmplă tot felul de situații ciudate, total de nedorit). Eu am mai citit câteva distopii până acum (Povestea cameristei/slujitoarei și Minunata lume nouă) și nu aș putea spune că este genul de carte pe gustul meu.
Așa aștepți – chiar dacă nu știi asta – momentul în care vei afla că ești într-adevăr diferit de ei, că acolo, există oameni ca Madame, care nu te urăsc și nici nu doresc să îți facă vreun rău.
Să nu mă părăsești este o carte bună, are idei interesante, dar nu pot spune că s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele. Eu sincer nu prea am înțeles acțiunea cărții și m-a intrigat faptul că mi-aș fi dorit puțin mai mult suspans și acțiune. Repet, este o carte bună, merită să o citiți, părerea mea e subiectivă. Autorul japonez, Kazuo Ishiguro, a luat în 2017 premiul Nobel pentru literatură și vă dați seama că nu oricine reușește așa ceva. Fiind primul meu contact cu Ishiguro și părerile mele despre stilul său literar un pic cam vagi, voi citi cu siguranță și alte cărți ale sale. Este logic că nu îmi pot forma o părere corectă doar după o singură carte. Revenind la carte, tema este distopică, iar titlul te poate duce în eroare, deoarece este strâns legat de un amănunt al cărții și de unul dintre personaje. Nu vă spun care.
Cât timp am mai rămas la Căsuțe, nu am avut niciodată vreo altă discuție serioasă cu ea și pe nesimțite, a venit și ziua în care mi-am luat rămas bun.
Personajele sunt destul de numeroase, facem cunoștință cu Kathy, cu Tommy și cu Ruth, trei personaje cu vieți pline de situații neprevăzute. Din păcate, nici unul dintre acestea nu a reușit să mă cucerească ca personaj, iar acțiunea cărții a fost destul de fadă. Povestea de dragoste dintre K și T nu m-a impresionat și mă așteptam la altceva. Nu am citit cartea pe cât de repede aș fi vrut și da, recunosc, nu prea a fost pe gustul meu. Nu prea am putut identifica un conflict al cărții, mai ales că în mare parte din carte se bate apa în piuă, fără să se spună nimic. De ce v-aș recomanda totuși cartea? Pentru că părerea mea nu e universal valabilă, avem gusturi diferite, ne plac diferite lucruri și s-ar putea ca unii să se îndrăgostească de acest roman. Nu a fost cartea potrivită pentru mine, dar insist să o citiți, pentru că doar așa vă dați seama ce impresie vă poate lăsa. Dacă vreți să citiți cartea, prietenii de la Libmag au numeroase reduceri (mai ales că e Black Friday) și nu ezitați să aruncați un ochi pe site-ul lor, AICI. Eu le mulțumesc pentru carte și pe voi vă aștept cu păreri despre Ishiguro sau despre cărțile sale!