Autor: Joan D Vinge
Naționalitate: americană
An apariție: 1980 (2015 la Editura Nemira)
Gen carte: ficțiune, SF
Număr pagini: 688
Nota mea: 3/5
Puteți găsi cartea AICI
Primită de la: Editura Nemira
PREZENTARE
După 150 de ani de domnie, timpul Reginei Zăpezilor se apropie de sfarsit. În curând, poarta galactica ce leagă planeta Tiamat de alte lumi se va închide și vremea Iernii se va termina odată cu venirea la putere a Verii. Dar nu este totul pierdut dacă planul lui Arianrhod, Regina Iernii cea coruptă și veșnic tânără, se va împlini. De cealaltă parte a lumii, Moon, unul dintre oamenii Verii, este prinsă în mrejele urzelilor Reginei și va trebui să lupte cu toate forţele pentru a împiedică un viitor sumbru.
PĂREREA MEA
Îmi este destul de greu să încep această recenzie, mai ales că nu prea sunt cunoscătoare și cititoare a acestui gen literar și s-ar putea ca cei care iubesc sf-ul să nu fie de acord cu mine. Este doar părere mea și aici vreau să vă prezint doar impresiile mele personale. Este o carte pe care o aveam de ceva timp în bibliotecă, mult timp am amânat-o și cred că unul dintre motive a fost dimensiunea deloc de neglijat. Are 688 de pagini și sinceră să fiu, am început-o la un moment dar, m-au derutat acțiunea și dimensiunea cărții, am lăsat-o deoparte, apoi m-am hotărât să o termin. Pentru un cititor atât de începător în domeniul sf, mi s-a părut greu.
Însă doar ochii lui întrebaseră ți doar ochii ei îi răspunseră. Iar acum o altă dimineață n-avea să mai existe…
Cartea face parte dintr-o serie de 4 cărți, dacă nu mă înșel. iar asta este prima din serie. Tema este sf, iar titlul se referă la un personaj sugestiv al cărții, Regina zăpezilor, un personaj veșnic tânăr care pune la cale tot felul de urzeli. Personajele sunt extrem de multe, iar dacă citești cartea pe bucățele, uiți detalii și te încâlcești în toată vâltoarea acțiunii. Un alt personaj de care mi-am plăcut mult este Moon, o Văratică care are un legământ de iubire cu Spark, vărul său. Sinceră să fiu, mi s-a părut că i-a lipsit acel ceva, un mister care să te țină legat de carte. Și dacă nu mă înșel, am citit recenzii făcute de iubitorii sf în care spuneau că se așteptau la mult mai mult. Nu zic că e o carte proastă, ci doar nu este deloc genul meu.
El avea tot ce dețineau ei și încă ceva pe deasupra: apa vieții. Câți dintre ei își cheltuiseră averile strânse într-o viață pentru a șterge o zi din fiecare săptămână sau lună cu care îmbătrâneau?
Chiar m-am străduit să o citesc, mă bucur că am reușit asta, însă nu prea m-a impresionat în mod deosebit. După coperta minunată, iar titlul la fel, mă așteptam la ceva care să mă tulbure, captiveze și să mă țină acolo, în miezul acțiunii. Este puțin descurajantă și dimensiunea cărții, consider că putea să aibă lejer maxim 300 de pagini, dar care să fie mult mai bine construite. Acțiunea e prea lungită, deși pe măsură ce înaintezi cu lectura devine mai alertă, iar personajele te derutează destul de mult. Aștept opinii avizate despre carte, în special de la cei care iubesc genul sf-ul și nu e exclus ca pe viitor să mai încerc și altceva sf. Mulțumesc editurii Nemira pentru exemplar și pentru șansa de a descoperi ce genuri de cărți îmi plac…sau nu!