Rătăcitorii – Olga Tokarczuk

Rătăcitorii – Olga Tokarczuk

Autor: Olga Tokarczuk

Naționalitate: poloneză

An apariție: 2018

Număr pagini: 370

Titlu original: Bieguni

Nota mea: 3/5

Primită de la: librăria online Libmag

Puteți găsi cartea AICI

PREZENTARE

Romanul Rătăcitorii de Olga Tokarczuk este câştigătorul Premiului Nike, cea mai prestigioasă recompensă literară din Polonia. Şi nu o dată, ci de două ori: a primit şi premiul juriului, şi pe cel al cititorilor. Apoi a urmat recunoaşterea internaţională, volumul fiind tradus în peste 20 de limbi. „Cine se opreşte pe loc încremeneşte, cine se opreşte va fi împuns ca o insectă în insectar”, la fel ca Iisus pe cruce. Iată de ce, spune autoarea, „tiranii de orice neam” îi persecută pe ţigani şi pe evrei, „de aceea îi forţează pe oamenii liberi să se aşeze într-un loc.” Deşi pleacă de la o sectă religioasă din Rusia secolului al XIX-lea, Olga Tokarczuk trasează aici o panoramă a nomadismului modern.

PĂREREA MEA

Fix înainte să încep cartea, mi-a sărit în ochi un articol literar postat pe blogul Emei fix despre această carte. Am fost foarte curioasă să văd ce a scris despre roman, dar am aruncat doar o scurtă privire și apoi am ieșit. Am înțeles din start că nu va fi o lectură ușoară. Tot articolul l-am citit abia după ce am terminat și eu cartea. Dacă vreți să îl citiți, îl găsiți aici. Ce așteptări aveam eu de la acest roman? Ei bine, mă așteptam să îmi placă foarte mult, să nu mă solicite prea mult în această perioadă aglomerată și să fie nou ca stil pentru mine. Mi-a plăcut destul de mult, a fost un stil altfel decât eram obișnuită, dar m-a solicitat maxim.

Dar astăzi. la chemarea vechiului nume, Eric a răspuns: sunt. Nimeni nu-l cunoaște, așa că nici eu nu îl rostesc.

Cartea este construită mai mult ca un colaj de fragmente despre călătorie, personaje și ce înseamnă să rătăcești în diferite locuri. Fie că sunt povești, anecdote sau simple memorii, merită citite. Nararea se face la persoana I, iar vocea autoarei ne poartă departe de tot. Ce m-a impresionat în mod deosebit este construcția cărții, în sensul că este formată din capitole foarte scurte sau mai lungi, iar toate poartă nume sugestive. Spre exemplu, unele capitole poartă nume ca Ospățul din Miercurea Cenușii, Unus mundus. Povești de călătorie, Inima lui Chopin, etc. Toate sunt imprimate de puternice valențe filosofice sau psihologice, dar sunt și fragmente foarte interesante care te fac să îți dorești și tu să vezi locuri necunoscute. Fie că folosești vaporul, trenul sau mergi pe jos, e o călătorie de neuitat. Cam ăsta e mesajul pe care romanul ni-l oferă. Dar nu doar atât.

Oare nu s-a spus: vorbesc, deci exist? Vorbești, așadar exiști?

Tema cărții este călătoria, iar titlul m-a dus cu gândul la călători, la cei avizi de călătorii și noi experiențe. Prea multe nu prea pot să vă spun, deoarece este o carte mai greu de descris, dar dacă vă plac cărțile ce au forma unor jurnale de călătorie, nu trebuie să o ratați. Este o carte nou apărută ce a primit în 2018 două premii importante: Premiul Nike și Premiul Man Booker International. Eu nu sunt neapărat fana acestui tip de carte, dar am mai adăugat ceva la experiența mea de cititor și pot să îmi dau seama mai bine ce mă atrage și ce nu.Eu sunt curioasă dacă ați citit cartea și ce impresie v-a lăsat. Mulțumesc frumos prietenilor de la Libmag pentru exemplarul oferit!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: