Autor: Henry de Montherlant
Naționalitate: franceză
An apariție: 1934
Număr pagini: 260
Titlu original: Les Célibataires
Nota mea: 4/5
PREZENTARE
„Celibatarii” reprezintă o frescă realistă şi necruţătoare a unei societăţi în declin. Unul dintre primele romane ale lui Henry de Montherlant, „Celibatarii”, descrie moravurile fetelor bătrâne şi ale celibatarilor din Parisul anilor 1920. Încă de la începutul romanului, cei doi celibatari, domnul de Coëtquidan şi nepotul său, Léon de Coantré, se confruntă cu moartea mamei celui din urmă, doamna de Coantré, care toată viaţa şi-a asumat rolul de protectoare a celor doi. Pe patul de moarte, ea îl roagă pe fiul ei să aibă grijă mereu de unchiul lui. După moartea mamei, Léon îşi dă seama că averea pe care trebuia să o moştenească nu reprezintă altceva decât nişte datorii şi este nevoit să părăsească, împreună cu unchiul Élie, casa părintească. Începând din acest moment, cei doi vor fi nevoiţi să înfrunte multe greutăţi (financiare, afective etc.) pentru a supravieţui.
PĂREREA MEA
Vreau să încep prin a vă spune că nu am găsit nicăieri o recenzie făcută acestei cărți, așa că mă bucur să vin eu prima (sper) cu păreri despre ea. Celibatarii este un roman clasic francez apărut în 1934 și reprezintă o frescă realistă a unei societăți în declin. Mi-a plăcut destul de mult cartea și stilul său care seamănă mult cu a lui Balzac sau Zola, autori pe care eu îi iubesc. Este o carte care descrie moravurile celibatarilor și ale fetelor bătrâne din Parisul anilor 1920, dar și una pe care nu o poți uita ușor.
Tema cărții este una socială, iar titlul se referă la persoanele necăsătorite și la modul în care acestea își duc traiul zi de zi. Are un număr redus de pagini și sinceră să fiu, mi-am dorit să o citesc repede. Dar stilul a fost puțin mai greoi și mi-a luat câteva zile bune ca să o termin.
Personajele cărții sunt interesante, puternice și bine construite. Facem cunoștință cu domnul de Coetquidan, cu fratele său, Octave și cu nepotul de soră al acestora, Leon. Personajele se află în plin declin financiar, cunosc sărăcia (mai puțin baronul Octave) și întâmpină greutăți de ordin afectiv. Romanul conține descrieri minuțioase și în număr mare, fapt care face din el o adevărată frescă a unei societăți în declin, cum am mai zis și la final.
Personajele sunt înglodate în datorii, se pune des problema banilor, iar un fapt amuzant pe care îl subliniez este ironia autorului, care le numește pe fetele necăsătorite papagalițe. Am remarcat fina ironie a lui Montherlant în prezentarea acțiunii și în construcția personajelor.
Cartea nu se citește repede, așa că trebuie să fii atent la detalii, mai ales la umorul negru folosit de autor. Dintre personaje, aș vrea să îl menționez pe Leon, un personaj memorabil care atunci când descoperă sărăcia, încearcă să îl înduplece pe unchiul Octave să îl ajute, deși acesta era un zgârcit și un egoist fără pereche. Fiecare este pentru el, nu este dispus să ofere ajutor sincer nimănui și asta e o trăsătură tipică societății franceze din acele timpuri.